Furtuna

Furtuna s-a dezlănţuit pe mare
Şi totu-n jur e negru şi pustiu.
Te simți abandonat azi în vâltoare
Și zici:”N-o să mai ies de-aicea viu!”

Nu te speria când valul bate-n barca
Si  urlă tare spumegând furios,
Ci uita-te să vezi cine-i la cârmă
Să vezi dacă mai este El – Isus Cristos.

Sau poate nu-i la cârma El – Străjerul
L-ai întristat şi poate a plecat…
Şi-acum parcă se-nchide cerul,
Te simţi azi părăsit şi-abandonat.

Ai fost învins în lupta cu păcatul
Şi-ncetişor pe El tu L-ai uitat
Încet-încet ai îngropat talantul,
De calea dreaptă te-ai îndepărtat.

În fiecare zi tu ai luptat cu răul
De foarte multe ori pledai supus,
De multe ori însă învingea eul
Şi coborai în loc să urci mai sus.

Fără cuvinte-şi spune fiecare-amarul
Cum lupta este zi de zi mai grea
Si-n încercare s-a uitat  că harul
A biruit cândva pe dealul Golgota.

Şi a venit furtuna cea furioasă
În strâmtorare norii te-au adus
Ce mult doreai să ai o zi frumoasă
Să simți din nou prezența lui Isus.

Ascultă astăzi vocea ce te cheamă
Ridică fruntea nu mai suspina
Să știi că numele ți-e scris în slavă
Mai ai o șansă pentru barca ta.

În rugăciune pleacă-ţi azi genunchiul
Cu plâns, regret şi cu păreri de rău
Întoarce-ţi paşii schimbă astăzi unghiul
La Cel ce-i veşnic pururi Dumnezeu.

Căci Unul singur poate-a ne conduce
Înspre cerescuL asteptat liman,
Plăcerea de o clipa întristare-aduce
Şi rişti să pierzi cerescul Canaan.

Ridică-te din groapa deznădejdii
Apucă mâna ce s-a-ntins cu drag
Şi nu lăsa din nou pe Prinţul păcii
Să stea afară şi s-aştepte-n prag.

Căci pentru El furtuna-i zi cu soare
Şi întunericul El îl transformă-n zi,
Să vindece El poate – rana ce te doare
Să te ridice poate – curaj nu te opri!

Furtuna-ntodeauna-i trecătoare
Se merită să nu renunţi nicicând
Necazurile-alături de slava viitoare
Sunt ca o adiere și-un fâșâit de vânt.

La capătul cărării stă strălucind cununa
Cântări necunoscute – comori de nedescris,
Stau heruvimi şi îngeri ce Îi slujesc întruna,
Ierusalimul falnic – eternul paradis.

„Fii credincios şi sfânt până la moarte!”
Răsună vocea Celui veşnic sfânt
O amintire vagă şi fără-nsemnătate,
Va fi atunci în slavă acest amar pamant.

De vrei să-ajungi în paradisul falnic
De vrei să fii privat de amar şi chin
Încearcă pentru Domnul să fii harnic
Şi vei împărăţi cu El în veci amin.

Bodnaras Ioan

Preţul viziunii

„În anul morţii împăratului Ozia am văzut pe Domnul. „Isaia 6:1

Adesea istoria sufletului nostru cu Dumnezeu este istoria “morţii eroilor”. Mereu şi mereu Dumnezeu trebuie să ne ia prietenii pentru a Se aduce pe Sine în locul lor; dar tocmai în acest punct ne pierdem inima, cădem şi ne descurajăm. Să aplicăm aceasta în mod personal: în anul în care a murit persoana care reprezenta pentru mine tot ceea ce trebuia să reprezinte Dumnezeu, am renunţat la tot? M-am îmbolnăvit? Mi-am pierdut curajul? Sau L-am văzut pe Domnul? Viziunea pe care o am despre Dumnezeu depinde de starea caracterului meu Caracterul determină revelaţia. Înainte de a putea spune: “L-am văzut pe Domnul”. în caracterul meu trebuie să existe ceva ce-I corespunde lui Dumnezeu. Până când nu sunt născut din nou şi nu încep să văd împărăţia lui Dumnezeu, nu văd decât conform prejudecăţilor mele. Am nevoie de operaţia chirurgicală a evenimentelor exterioare şi de o purificare interioară.

Trebuie ca Dumnezeu să fie pe primul loc, pe al doilea loc, pe al treilea loc, până când viaţa noastră îl are în faţă mereu numai pe El şi nimeni altcineva nu mai contează. “în toată lumea nu există altul, ci numai Tu, Dumnezeul meu, nu există nimeni, ci numai Tu.”

Continuă să plăteşti preţul! Lasă ca Dumnezeu să vadă că eşti gata să trăieşti la înălţimea viziunii!

Oswald CHAMBERS