Ultimele cuvinte şi lecţia nerostită despre moarte

Ciprian I. Bârsan

A devenit aproape o tradiţie pentru presă să dezvăluie ultimele cuvinte ale victimelor unor tragedii. Un public pentru acest gen de informaţie e limpede că există. Oamenii sunt interesaţi de detaliile intime ale ultimelor clipe de viaţă ale unora pe care nu i-au cunoscut. Însă ce învăţăm cu adevărat despre moarte din ultimele cuvinte ale celor morţi în tragedii?
În urmă cu doar două zile, un alt părinte îşi plângea copilul în urma unei tragedii. De data aceasta o mamă din Statele Unite, care şi-a pierdut fiul într-o tornadă ce a făcut ravagii în Texas. Femeia le-a arătat jurnaliştilor un mesaj pe care l-a primit de la fiul ei, student în ultimul an, exact înainte ca tornada să îi spulbere casa. „La revedere, mama. (…) Vine direct spre mine.” Femeia mai apucase să îi scrie „Te iubesc Jeff. O să treci cu bine de asta.” Nu ştie dacă fiul ei…

Vezi articolul original 772 de cuvinte mai mult

Viață plină de contraste

Viața-i plină de întrebări,
Și întârziate răspunsuri.
E vers…e culoare,
Totul e în schimbare.
Pământul-i creat, un vis!…
Sus, albastru, – abis –
Zile cu nori, soare,
Nopți cu luna, în schimbare,
Bucurii, ce ne-mplinesc,
Ne-mpliniri, ce fericesc.

În balanță pe tas stă.
Adevăr – minciună.
Contrastul alb-negru-i viața,
În apus s-au dimineața.
O minciună, te ridică,
Un adevăr, te coboară.
Privește la munții, și nații,
Împărății, și împărații,
Din cele mari se fac mici,
Cele mici devin puternici.

Moarte – Viață.
Trecerea ta, e uitată.
Uite!…mii, de palate!
Străluceau, cândva în soare,
Sunt ruine, dărâmate,
De oamneii, abandonate,
În ele, bucuria, fericirea,
N-a adunat, cât coliba.
Oamenii sunt împărțiți,
În culoare, negri-albi.

Întâlnim ce-i albi la fețe,
Negrii la inimă, plini de răutate.
Alții… negre, a lor fețe,
Însă au inimile albe.
Contraste, avem în cuvinte,
Poți spune o vorbă dulce,
S-au pot fi pelin – amare.
În dreptăți, e nedreptate,
La nedreptate, omul zice, dreptate.
Din ură, ajunge la iubire.

Din tristeți, la fericire,
Din bucurie-n durere,
Din iubire, uni ajung la ură,
Toate viața, le adună.
Însă…contrast la a ta, întrebare,
Pentru noi!…E Sfânta Carte!
În tine totul, e culoare,
Când mergi cu Isus, pe cale.
Din viață, și contrastele întâlnite,
Domnul îți dă dreptul, de alegere.

Ce-i mai bun, hai să alegem,
În cunună să împletim.
O legătură de contrast frumos,
Ce ne va duce la Hristos.
Din contrastele vieții,
Creștine, tu să alegi,
Lumina în viața ta,
Pe calea vieții – dreptatea,
Așa vom ajunge  – Sus –
În frumosul contrast al pământului,
– Paradis.
Cu Domnul în  – VEȘNICII.

Toma Coca

Testul simplu

“Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Această afirmaţie nu este o presupunere întâmplătoare, ci o lege eternă a lui Dumnezeu. Indiferent ce judecată emiţi, cu aceea vei fi judecat. Există o diferenţă între răzbunare şi răsplată. Isus spune că baza vieţii este răsplata – “cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă ai fost aspru în găsirea defectelor altora, aminteşte-ţi că aceasta va fi exact măsura cu care vei fi judecat.

Viaţa te plăteşte cu aceeaşi monedă. Această lege funcţionează de la tronul lui Dumnezeu până jos la noi (Psalmul 18:25-26).Romani 2 o aplică într-un mod şi mai clar spunând că cel care îi critică pe alţii este vinovat de acelaşi lucru. Dumnezeu nu priveşte numai la faptele în sine; El se uită la posibilitatea de a le face. Mai întâi, noi nu credem ceea ce spune Biblia. De exemplu, credem oare aceste cuvinte, şi anume că noi înşine suntem vinovaţi de lucrurile pe care le criticăm în alţii? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înşelăciune şi lipsă de sinceritate în alţii este deoarece toate acestea există în propriile noastre inimi. Cea mai mare caracteristică a unui sfânt este umilinţa – “Da, toate acele lucruri şi alte rele s-ar fi manifestat în mine dacă n-ar fi fost harul lui Dumnezeu; de aceea, nu am nici un drept să judec”.Isus a spus:

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”; dacă judeci, vei fi măsurat exact după felul cum ai judecat. Care dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună: “Dumnezeul meu, judecă-mă aşa cum i-am judecat eu pe semenii mei?” Noi i-am judecat pe semenii noştri ca păcătoşi; dacă Dumnezeu ne-ar judeca în felul acesta, am fi în iad. Dumnezeu ne judecă pe baza minunatei Ispăşiri făcute de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

V O R B E

Ciprian I. Bârsan

Biserica din Efes a fost lăudată de Însuși Domnul Hristos că a EVALUAT slujitorii ei și i-a găsit pe unii că erau falși (pseudeis) și nu i-a tolerat. Hristos a avertizat că vor fi MULȚI slujitori falși și că MULȚI vor fi înșelați (24:5,11). Ioan spune că este responsabilitatea noastră să cercetăm orice duh și orice slujitor deoarece mulți sunt falși (1 Ioan 4:1).
Biblia ne arată că există hristoși falși (pseudochristoi), apostoli falși (pseudapostoloi), învățători falși (pseudodidaskaloi), profeți falși (pseudoprophētai) și frați falși (pseudadelphois). Ba chiar satana se preface într-un înger de lumină!
Dar pentru că generația noastră de evanghelici înțelege că a iubi înseamnă a înghiți tot ce ți servește pe tavă și că un pahar de suc cu zece grame de otravă nu este mare lucru, am plonjat satisfăcuți într-o moarte sigură și rapidă. Moarte ușoară.

Andrei…

Vezi articolul original 1 cuvânt mai mult