Prosport.ro: REPORTAJ – Bine aţi venit în universul familiei Jivan

agnus dei - english + romanian blog

Photo credit prosport.ro

„Lumea ne judecă dinainte de a ne cunoaşte, fără a şti cum suntem cu adevărat”, spune Alin, fost gimnast de performanţă, membru al Bisericii Penticostale.

• Alin Jivan este antrenor la Steaua şi a lansat deja doi juniori spre la lotul naţional de gimnastică
• Împreună cu soţia sa, Florina, a scos două albume cu cântece care vorbesc despre Dumnezeu, prezenţa Acestuia în viaţa de zi cu zi şi importanţa familiei.
• Alin Jivan antrenează la CSA Steaua împreună cu Marian Drăgulescu, Adrian Bucur, Ionuţ Corlaci, Cristina Iancu şi  Martea Fiodor

Fost component al lotului olimpic de gimnastică, medaliat mondial şi european, Alin Jivan (31 ani) şi-a schimbat radical viaţa după ce l-a descoperit pe Dumnezeu. O invitaţie a unui prieten la o întâlnire între tineri la o Biserică Penticostală din Bucureşti s-a terminat pentru sportivul care avea atunci 23 de ani cu o decizie care avea să îi…

Vezi articolul original 539 de cuvinte mai mult

La poarta Mărginirii

Răstălmăcind în minte veșnicul Hotar,
Cu sufletul desculț, alerg prin spini și ploaie…
Nu Te-am găsit nici în icoana din odaie
Și nici în lumânarea-aprinsă de pe-altar;
Iar focul soarelui apune-n lacrimi iar.

O, de-aș putea să văd prin Poarta Mărginirii
Aripile de serafimi ce Te ascund,
Aș reuși măcar cu gândul să pătrund
În Sfânta Sfintelor, în Cortul Fericirii…
În Casa pregătită-n cinstea Nemuririi!

Dar care-i, Doamne, scara spre Eternii Zori?
Că nu-i niciunde treapta ce dă biruință
În fața munților de griji și necredință
Pe cărăruia-ngustă cu furtuni și nori;
Și mă cuprind în îndoială vechi fiori.

Am obosit să-mi caut steaua printre stele…
Mai dă-mi un gând să pot să mă ridic,
Să înțeleg că Tu ești Tot și eu nimic.
Să trec de poarta îngustimii minții mele,
De slovele ce mă coboară-n iad cu ele!

La Poarta Mărginirii astăzi m-ai adus,
Când sufletu-mi desculț fugea prin spini și ploaie…
Iar jalea rugăciunii-amare din odaie
Mi-ai tălmăcit-o-n Harul salvator de Sus;
Că-n Tine, Doamne, soarele nu are-apus!

Și m-ai găsit…
Și Te-am găsit, Isus…

Mănescu Mihaela

Salvați din accidentul teribil doar pentru ca pastorul le-a spus sa mai stea înăuntru sa se roage…

Ciprian I. Bârsan

Doi tineri au murit după ce maşina lor s-a răsturnat în curtea unei case de rugăciuneDoi tineri au murit după ce maşina lor s-a răsturnat în curtea unei case de rugăciune.Doi tineri din localitatea Tureac, judeţul Bistriţa-Năsăud au murit, sâmbătă, după ce maşina în care se aflau s-a răsturnat pe DN 17, în Pasul Tihuţa. Vehiculul a rupt un stâlp, un cap de pod şi a ajuns în curtea unei case de rugăciune.

Potrivit primelor informaţii primite din partea ISU Bistriţa-Năsăud, maşina în care se aflau cei doi tineri a rupt un cap de pod, un stâlp şi s-a răsturnat în curtea unei case de rugăciune.

Impactul a fost violent, iar cei doi tineri au murit pe loc.

Potrivit martorilor, enoriaşii care se aflau în casa de rugăciune s-au salvat doar pentru că predicatorul le-a cerut să mai rămână câteva minute să se roage împreună, astfel că nu erau în…

Vezi articolul original 43 de cuvinte mai mult

Nu sta pe gânduri acum, mergi înainte

“Petru… a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut.”

Matei 14:29-30

Vântul era într-adevăr tare şi valurile erau cu adevărat mari, dar Petru nu le-a văzut la început. El nu s-a ocupat de ele, ci pur şi simplu L-a recunoscut pe Domnul lui şi, ca urmare a acestei recunoaşteri, a început să umble pe ape. Apoi s-a uitat la lucrurile înconjurătoare şi imediat a început să se scufunde. De ce n-ar fi putut Domnul să-l facă în stare să meargă şi sub valuri, ca şi deasupra lor? Nici unul dintre aceste lucruri n-ar fi putut fi făcute decât prin recunoaşterea Domnului Isus.

Noi păşim imediat spre Dumnezeu călcând peste anumite lucruri, dar apoi vine grija faţă de noi înşine şi începem să ne afundăm. Dacă Il recunoşti pe Domnul tău, nu-ţi pasă de situaţia pe care ţi-o pregăteşte El. Lucrurile înconjurătoare există,dar imediat ce te uiţi la ele, eşti copleşit şi nu-L mai poţi recunoaşte pe Isus. Atunci vine mustrarea: “Pentru ce te-ai îndoit?” Oricum şi oricare ar fi situaţia ta actuală, tu continuă să-L recunoşti pe Isus, păstrând o deplină încredere în El.

Dacă tu comentezi fie şi numai pentru o clipă după ce Dumnezeu ţi-a vorbit, totul s-a terminat. Nu începe niciodată să spui: “Mă întreb, oare a vorbit El într-adevăr?”. Alungă imediat orice rezervă, aruncă totul asupra Lui. Nu ştii când va veni la tine vocea Lui, dar, când vine descoperirea lui Dumnezeu, chiar dacă o întrezăreşti foarte vag, predă-te fără rezerve. Numai printr-o predare totală Il poţi recunoaşte pe El. Vei înţelege mai clar vocea Lui numai dacă dai la o parte orice rezervă.

Oswald CHAMBERS