Sfințenia ca podoabă

Psalmul 93:5 ”Sfințenia este podoaba
Casei Tale…”
****************************

Cartea Vieții descrie o podoabă
S-o îmbrăcăm și s-o purtăm oricând
Când cineva, oriunde, ne întreabă
Să dăm răspunsul în credință stând.

Să-mpodobim viața cu răbdare
Să fim în stare pe El să-L așteptăm
Când Mirele din Slavă va apare
Imnul biruinței să-l interpretăm…

S-o-mpodobim, mereu, cu puritate
Pe locu-ntâi să fie standardul ceresc
Călătorind, în cete, spre Cetate
Să curățim ce-i nesărbătoresc.

Puțin venin ascuns în dulceață
Aceasta-i metoda lumii de-acum
C-ar vrea s-ofilească imensa verdeață
Să fie doar murmur și boală pe drum.

Lumea dă, mereu, amenințare
Iar ispita o așesează peste tot
Veniți să luptăm cu ardoare
Să nu ne lăsăm atrași în complot.

Veniți cu toți, voi, fii ai credinței
Să spălăm ce-a fost atins de noroi
Nicicând să nu fim robi ai dorinței
De-a fi inactivi, de-a nu fi eroi.

Praful reclamei și-al faimei se-așterne
Asupra creștinismului de confort
Pericolele sunt mai mult interne
Căci se face din evanghelism un sport.

Podoabe externe fără sfințire?
Așa vor argații cu sediu-n infern
Și-atunci, mulți, vor vedea despărțire
De tot ce-i trimis din hotarul etern.

Ne înșelăm crezând că-i posibil
Nepăsători s-avansăm spre Rai
Doar traiul altruist e compatibil
Cu albul din dumnezeiescul trai.

Doar îmbrăcați în straiul slujirii
Păstrat, întotdeauna, imaculat
Putem ura bun venit propășirii,
Putem împlini ce-a fost revelat.

Să nu stăm cu mâinile-ncrucișate
Strat gros de colb peste crez s-a depus
Doar purificându-l vedem pe Isus
Altfel, necazuri vor fi declanșate.

Cartea vieții prezintă o podoabă
S-o-mbrăcăm și s-o purtăm oricând
Fără ea făptura noastră-i slabă
Dar cu ea trecem prin nevoi cântând.

George Cornici

Să ajungi acolo unde încetează păcatul şi tristeţea şi începe cântarea celui sfânt.

“Veniţi la Mine.” Matei 11:28

Vreau cu adevărat să ajung acolo? Pot chiar acum. Întrebările care contează în viaţă sunt foarte puţine şi toate îşi găsesc răspunsul în cuvintele: “Veniţi la Mine”. Nu: “Fă cutare lucru”, ci: “Veniţi la Mine”. Dacă voi veni la Isus, viaţa mea reală va fi adusă în concordanţă cu dorinţele mele reale; voi înceta cu adevărat să mai păcătuiesc şi voi vedea cum începe cântarea Domnului în viaţa mea. Ai venit vreodată la Isus? Uită-te la încăpăţânarea inimii tale; ai face orice în afară de acest lucru simplu, copilăresc – “Veniţi la Mine”. Dacă vrei să ai experienţa reală a încetării de a mai păcătui, trebuie să vii la Isus. Isus Cristos Se face pe Sine însuşi piatra de încercare.

Priveşte cum a folosit El cuvântul veniţi, în cele mai neaşteptate momente vine şoapta Domnului: “Veniţi la Mine”. Şi eşti atras imediat. Contactul personal cu Isus schimbă totul. Fii suficient de simplu, încât să vii şi să crezi în cuvintele Lui. Venirea la El înseamnă că voinţa renunţă cu hotărâre la tot şi, în mod deliberat, îi predă Lui totul. “…şi vă voi da odihnă” – adică te voi sprijini. Nu: “Te voi pune la culcare, te voi ţine de mână şi iţi voi cânta ca să adormi”, ci: “Te voi scoate din pat, din letargie şi epuizare, din starea de om pe jumătate mort, deşi eşti în viaţă, te voi umple cu duhul de viaţă şi vei rămâne în picioare prin perfecţiunea activităţii vitale”. Noi devenim patetici şi vorbim despre a “îndura voia Domnului”! Unde este în aceasta vitalitatea maiestuoasă şi puterea Fiului lui Dumnezeu?

Oswald CHAMBERS