Durerea de Aripi

De mii de ani durerea de aripi mă sugrumă
Să îmi arunc în goluri cămașa grea de humă.

Pornit prin încercare într-o plutire lină
Să mă înalț din haos spre veșnică lumină.

Dar vămile pustiei nu-s harfe să mă poarte
Netulburat de setea măririi și de moarte.

Am aripe de ceară, nu îngerești, ușoare
Ce se topesc în zboru-mi nesăbuit spre soare.

Din cercul inerției, prin naștere învins
Mă prăbușesc în lumea din care m-am desprins.

Ard viu în torța firii mereu ca la-nceput
Și cad din slava-naltă însingurat în lut.

Din noaptea cea mai lungă, cu leatul care piere
Mă va trezi din somn, Iisus, la înviere.

Marin Mihalache

Ce doreşti?

„Şi tu umbli după lucruri mari?”

Ieremia 45:5

Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El.

Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai devenii creştin dintr-o perspectivă a ta proprie, ,.1-am cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi pacea pe care le-am aşteptat.” Imediat Dumnezeu pune degetul pe rană – tu nu-L cauţi deloc pe Domnul, ci cauţi ceva pentru tine însuţi. Isus spune: “Cereţi şi vi se va da”. Cere-I lui Dumnezeu ceea ce vrei; nu poţi cere dacă nu ceri un lucru bun. Când te apropii de Dumnezeu, încetezi să mai ceri lucruri. “Tatăl vostru cel ceresc ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a-l cere voi.” Atunci de ce să-I ceri? Ca să ajungi să-L cunoşti pe El.

Cauţi tu lucruri mari pentru tine – “O. Doamne, botează-mă cu Duhul Sfânt”? Dacă Dumnezeu nu face asta. este din cauză că nu eşti suficient de predat Lui; există ceva ce refuzi să faci. Eşti gata să te întrebi ce anume vrei de la Dumnezeu şi de ce vrei acel lucru? Dumnezeu ignoră întotdeauna perfecţiunea prezentă în favoarea perfecţiunii finale. Pe El nu-L interesează să te facă fericit şi să te binecuvânteze chiar acum; El lucrează tot timpul în vederea perfecţiunii finale – “ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

Oswald CHAMBERS

 

Un Nume

Un Nume n-i s-a dat sub soare
Un Nume Sfant si-Adevarat,
Un Nume far’ asemanare
Si cel mai Sfant si minunat

As vrea sa il descriu in versuri,
Sa spun despre marimea Lui,
Dar cat vor tine-aceste vremuri
Ca Domnul meu nici unul nu-i!

Cu bratul Sau a facut cerul,
Pamantul, universu-ntreg
Toti norii, muntii si craterul
Si ce-nteleptii nu-nteleg

Intr-o treime de masura
A strans tarana de pe glob,
A prefacut cetati in zgura,
A sters o lume prin potop

Smerea dusmanii cu-o privire
Cand ca un Brav invingator
Inainta cu-a Lui ostire
Isus Regele Regilor

Cu Tatal a-ntocmit viata,
Suflarea vie pusa-n om
Ca omul sa Ii poarte fata
Acelui ce e vesnic Domn

Sa fie sfant, ferit de rele
Sa Il asculte ne-ncetat
Pe Cel ce sta mai sus de stele
Si este vesnic Imparat

Dar omul, singura faptura
Ce poarta chip de Dumnezeu
Asculta orice-nvatatura
Si orice soapta-a celui rau

O om, tu nu stii ca pacatul
Doar sange sfant il va spala?
De ce mai vrei ca Preainaltul
Sa moara pentru vina ta?

De ce sa faci ce nu e bine,
Sa murdaresti vesmantul tau?
De ce mai vrei ca pentru tine
Sa moara-un Fiu de Dumnezeu…?

A trebuit sa lase cerul,
Ostiri de ingeri si splendori
Sa se aduca jertfa Mielul
Salvare pentru muritori

In chin amarnic si suspine
Platea pe cruce sfantul pret
Ca oricine vine la Sine
Sa intre-n locul cel maret

Lupta incins cu-asa putere
Isus, preablandul nost’ Pastor
Sfarsea viata in durere,
Murea de dragul oilor

Era lovit in duh si-n carne,
Era de toti batjocorit,
Strapuns, mereu din a Lui palme
Curgea izvorul cel slavit

Curgea sa spele orice vina
Acelor ce vor crede-n El
Sa schimbe viata de ruina
In cel mai minunat castel

Apoi umbland prin asta lume
Sa poarte vesnicul trofeu
Sa fie-inscrisi cu sfantul Nume
Si sigilati de Dumnezeu

Sa duca vesnica solie
A Marelui Biruitor
Cum sus, pe crucea de pe glie
S-a sters pacatul tuturor

Vestiti-o azi cu bucurie
Voi toti acei ce L-ati urmat
Caci vesnica Imparatie
E pentru omul degradat

Ce-a fost rascumparat prin cruce
Dar zace-n bezna de pacat,
Isus  cu vocea Sa cea dulce
Pe toti pierdutii i-a chemat

De ce sa taci cand inspre moarte
Se duc atat cu pas grabit?
Mai spune si-azi, chiar dac-ai parte
Sa fii de toti batjocorit

Sa fii uitat de toti, tu du-te
Vesteste planul cel de sus
Prin lovituri si piedici multe
Il ai aproape pe Isus

El ti-e Ocrotitor si Tata,
Iar Duhul ti-e Mangaietor
El nu te lasa niciodata
Caci El ti-e vesnic Salvator

El judeca-va cu dreptate
Orice faptura de sub cer
Cand din vecii, din slavi inalte
Se va-arata ca un fulger

El Isi va ridica Aleasa
De pe pamant sus inspre zari…
Cat de placut e cand Mireasa
Isi va canta a ei cantari!

Ce falnice cantari se-nalta
Vazduhul poart-a lor ecou
Cand Porumbita vede-n fata
Pe Preaiubitul ei Erou

Atunci va incepe serbarea,
Iubitii vor trai splendori,
Mireasa va uita ca jalea
I-a ars tot pieptul plin de dor

Se vor uita orice suspine
Orice poveri si-amenintari,
Vor fi doar amintiri straine
Ce i-au condus spre desfatari

Acolo vor cunoaste pacea,
Isus va fi pe veci Pastor
Acelora ce au dus crucea
Atat de greu pe calea lor

El le va stere-orice sudoare
Si lacrimile de pe-obraz,
Vor traii vesnic in splendoare,
Va disparea orice necaz…

Aceasta este asteptarea
Alesilor de-aici de jos
Cand ve veni intampinarea
Slavitului Isus Hristos!

Valentin Ilisoi

Ascensiunea supremă

la pe fiul rău… şi adu-l ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune.

Geneza 22:2

Caracterul unui om determină felul în care el interpretează voia lui Dumnezeu (vezi Psalmul 18:25-26). Avraam a interpretat porunca lui Dumnezeu ca însemnând că trebuia să-şi ucidă fiul; el a putut să scape de această convingere tradiţională doar prin intermediul unei încercări foarte grele. Dumnezeu nu-i putea purifica credinţa în nici un alt fel.

Dacă ascultăm de ceea ce ne spune Dumnezeu conform credinţei noastre sin­cere, Dumnezeu va distruge în noi acele convingeri tradiţionale care îl prezintă într-o lumină falsă. Sunt multe astfel de credinţe de care trebuie să scăpăm; de exemplu, aceea că Dumnezeu va lua un copil, deoarece mama lui îl iubeşte prea mult – o minciună a diavolului! şi o denaturare a naturii adevărate a lui Dumnezeu.

Dacă diavolul ne poate opri să efectuăm ascensiunea supremă şi să scăpăm de concepţiile greşite despre Dumnezeu, el va face aceasta; dar dacă îi rămânem credincioşi lui Dumnezeu, El ne va trece printr-o încercare ce ne va duce la o şi mai bună cunoaştere a Lui.

Marea lecţie pe care ne-o dă credinţa lui Avraam în Dumnezeu este aceea că el era pregătit să facă totul pentru Dumnezeu. El era acolo ca să asculte de Dumnezeu, indiferent împotriva cărei convingeri tradiţionale mergea.

Avraam n-a fost devotat propriilor lui convingeri, căci altfel l-ar fi jertfit pe Isaac şi ar fi spus că vocea îngerului era de fapt vocea diavolului. Aceasta este atitudinea unui fanatic.

Dacă îi vei rămâne credincios lui Dumnezeu, El te va conduce prin orice obstacol până în cămăruţa ascunsă a cunoaşterii Lui; dar trebuie să fii întotdeauna gata să ajungi la acest punct al renunţării la convingerile şi credinţele tradiţionale.

Nu-I cere lui Dumnezeu să te încerce. Să nu declari niciodată aşa cum a făcut Petru: “Cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte“. Avraam n-a făcut nici o declaraţie de felul acesta; el a rămas credincios lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a purificat credinţa.

Oswald Chambers

Ce-a dat Mântuitorul

De ce atâta nepăsare
De tot ce-n dar tu ai .
Şi-atâta-nverşunare
În faţa Celui care stai.

Priveşte-ţi azi trecutul…
Se merită acum să pierzi?
Viaţă ţi-a dat Mântuitorul,
Cu ochiul tău…nu vezi?

Tu…copil al rătăcirii
Opreşte-ţi ura sacră.
El, Domnul Învierii
La cruce te aşteaptă!

În Mila-I neclintită
Prin Jertfă te-a salvat.
Călcând orice ispită
Dragostea, ţi-a arătat.

Domnul azi te-ndeamnă
Cât încă frate mai ai timp.
Acuma vino şi te-mpacă
Cu-acel pe care l-ai rănit!

Dezbracă-ţi toată mândria
Şi duhul care ţi-e străin.
Îmbracă-te cu bucuria
Preasfântului nost’Stăpân.

Nu ai nimic de-a pierde,
O, fiule…decât de câştigat.
La Tronul Tatălui se vede
De rău dacă te-ai lepădat!

Vino… şi dă-i mâna de pace
Iertat să fii şi-n cerul sfânt.
-Iubirea; Domnului Îi place
Nu mândria, trufia pe pământ.

Te-ndemn acum iubite frate
Să cugeţi mereu în jurul tău.
Fii luptător prin ispitele toate
Şi cere ajutor lui Dumnezeu!

La urmă vei culege roada
În Harul Său, te vei bucura.
Ai să-I vezi Puterea, Slava
Când numele ţi-l va striga.

Doina Ketterer

Stăruie la timp

Stăruie la timp şi nelatimp.”

2 Timotei 4:2

Mulţi dintre noi suferă de tendinţa nesănătoasă de a stărui doar „nelatimp”. Acest „nelatimp” nu se referă la timp, ci la noi. „Stăruie la timp şi nelatimp”, fie că dorim aceasta, fie că nu.

Dacă am face numai ceea ce ne simţim înclinaţi să facem, unii dintre noi n-am face niciodată nimic. Sunt oameni care nu se pot angaja deloc în domeniul spiritual, oameni neputincioşi din punct de vedere spi­ritual, care refuză să facă ceva dacă nu sunt inspiraţi în mod supra­natural. Dovada că avem o relaţie bună cu Dumnezeu este faptul că facem tot ce putem, indiferent dacă ne simţim inspiraţi sau nu.

Una dintre marile capcane care-l pândesc pe un lucrător creştin este aceea de a face un fetiş din momentele lui deosebite de inspiraţie. Când Duhul Lui Dumnezeu îţi dă inspiraţie şi revelaţie, eşti înclinat să spui: „Voi fi întotdeauna aşa pentru Dumnezeu de acum înainte”. Nu, nu vei fi, şi Dumnezeu va avea grijă să nu fii. Acele momente sunt în întregime darul Lui Dumnezeu. Tu nu ţi le poţi oferi ţie însuţi când vrei. Dacă spui că vei fi întotdeauna în acea stare de inspiraţie excepţională, devii o piedică intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic dacă Dumnezeu nu te va păstra mereu conştient de inspiraţia Sa.

Dacă faci un zeu din momentele tale cele bune, vei descoperi că Dumnezeu va dispărea din viaţa ta şi nu va reveni până când nu îţi vei împlini sarcina ce-ţi stă în preajmă şi până când nu vei fi învăţat să nu faci un fetiş din momentele deosebite pe care El ţi le-a dat.

Oswald Chambers

Ruga mea

Doamne ascuta ruga mea
Caci in veci o voi ‘nalta
Catre tine Domnul meu
Scump si vesnic Dumnezeu.

Cand sufletul imi e mahnit
Si trupul firav mi-e trudit
Tu Doamne imi dai alin
Pace si ma scapi de chin.

Doamne cand nu voi putea
Catre tine a striga
Sufletul si inima
Catre Tine vor zbura.

Catre Tine inspre cer
Unde necazurile pier
Unde toate s’or uita
Si cu tine vor canta
Sufletul si inima
Caci eu Doamne sunt a Ta.

Canta draga inima
Striga azi de bucurie
Striga cat esti inca vie!
Striga rugaciunea ta
Caci Domnul o va asculta
El va fi scaparea ta!

Dan Oana

La multi ani Abigail! Copil curajos!

agnus dei - english + romanian blog

Au trecut 4 luni de cand ne-am internat; zilele trecute a fost prima plecare acasă – scurta dar frumoasa. Azi ne-am reîntors. Am sărbătorit în felul nostru.
Au trecut 7 ani de când ne-am cunoscut.
Dumnezeu este cu noi. La multi ani copil curajos!

Mocan Aurelia DanielaEste acea persoana care știe să încurajeze, pe care Abigail o așteaptă să vina sa îi aducă ceva, să se joace altceva, acea persoana care știe să surprindă, acele gesturi mici care înseamnă enorm. Ea este Estera Ciobanu, de la Hospice.

Vezi articolul original

Avertizare împotriva uşurătăţii spirituale

„Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse.”

Luca 10:20

Ca lucrători creştini, capcana cea mai periculoasă care ne pândeşte nu este lumea, nici păcatul, ci uşurătatea spirituală, adică adoptarea modelului şi a formei veacului religios în care trăim, curtarea succesului spiritual. Nu căuta niciodată nimic altceva decât aprobarea lui Dumnezeu şi fii gata întotdeauna să mergi “afară din tabără, la El, şi să porţi ocara Lui“.

Isus le-a spus ucenicilor Lui să nu se bucure de succes în lucrare; totuşi, acesta pare să fie lucrul de care ne bucurăm cei mai mulţi dintre noi. Facem bilanţul: atâtea suflete mântuite şi sfinţite; slavă lui Dumnezeu, acum totul este bine. Lucrarea noastră începe acolo unde harul lui Dumnezeu a aşezat temelia: noi nu trebuie să mântuim suflete, ci să facem ucenici. Mântuirea şi sfinţirea sunt lucrarea harului suveran al lui Dumnezeu; lucrarea noastră, ca ucenici ai Lui, este de a educa vieţile altora până când ele sunt cu totul predate lui Dumnezeu. O viaţă predată cu totul lui Dumnezeu este mai valoroasă înaintea Lui decât o sută de vieţi care sunt doar trezite de Duhul Lui. Ca lucrători ai lui Dumnezeu noi trebuie să ne ..reproducem” spiritual – aceasta va fi mărturia lui Dumnezeu pentru noi ca lucrători. Dumnezeu ne aduce la un standard de viaţă, prin harul Lui, iar noi suntem răspunzători pentru reproducerea” acelui standard în alţii.

Dacă un lucrător nu trăieşte o viaţă ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, el poate să devină pentru alţii un dictator iritant, în Ioc să fie un ucenic plin de Duhul. Mulţi dintre noi suntem dictatori; le dictăm oamenilor şi adunărilor dorinţele noastre. Isus nu ne dictează niciodată în felul acesta. De fiecare dată când Domnul nostru a vorbit despre ucenicie. El a început cu un „dacă”, niciodată cu o afirmaţie categorică – „Trebuie”. Ucenicia poartă cu sine o opţiune.

Oswald CHAMBERS