Durerea de Aripi

De mii de ani durerea de aripi mă sugrumă
Să îmi arunc în goluri cămașa grea de humă.

Pornit prin încercare într-o plutire lină
Să mă înalț din haos spre veșnică lumină.

Dar vămile pustiei nu-s harfe să mă poarte
Netulburat de setea măririi și de moarte.

Am aripe de ceară, nu îngerești, ușoare
Ce se topesc în zboru-mi nesăbuit spre soare.

Din cercul inerției, prin naștere învins
Mă prăbușesc în lumea din care m-am desprins.

Ard viu în torța firii mereu ca la-nceput
Și cad din slava-naltă însingurat în lut.

Din noaptea cea mai lungă, cu leatul care piere
Mă va trezi din somn, Iisus, la înviere.

Marin Mihalache

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s