Activând credința…

Activând credința vom merge mai departe
S-aducem la viață pe cei căzuți în moarte
Să poată să trăiască așa cum Cerul cere
Atinși de Sfântul Duh cu dulcea-i adiere.

Activând credința vom culege rezultate,
Putea-vom să purtăm imensa greutate
Când primejdii vin vom locui-n spărtură
Nicicând nu vom intra în starea cea obscură.

Doar activând credința vom fi, mereu, în stare
Să cucerim ce-aduce sinistra întâmplare
Dac-o lăsăm să doarmă minunile-ncetează
Și toată existența, desigur, se-nnorează.

Activând credința, Lumina ne pătrunde
Și-nviorări cerești încep să ne inunde
Și alte perspective în viață se deschid
Fertilizări veni-vor peste un sol arid.

Slăbiciuni dispar când credința e activă,
Total e anulată forța seductivă
Ea poate să străbată galacticele spații,
Să descifreze iute complexe ecuații.

Ce-am face oare făr-o credință vie?
Am fi purtați de vânt spre-o lungă agonie
În starea ei latentă pe nimeni nu ajută
Să scape de povară, ispită și derută.

Când activăm credința primim o confirmare
Că vom putea învinge un val de încercare
Pe fețele-ntristate va răsări seninul
Mai mult ne bucurăm de-aroma ce-o dă crinul.

S-o activăm mereu; e sfat pentru oricine
Ca teoria, fapta să poată să se-mbine
C-așa putem distruge noian de neputință
S-ajungem cu ai noștrii în noua Reședință.

George Cornici

Reclame

Lumina care se stinge

Iar noi toţi, privind… cu faţa descoperită, gloria Domnului.

2 Corinteni 3:18

Un slujitor al Domnului trebuie să stea atât de mult singur, încât să nu observe niciodată că este singur. In primele faze ale vieţii de creştin apar adesea descurajări; oamenii care erau lumină se sting şi cei care obişnuiau să stea alături de noi mor. Trebuie să ne obişnuim atât de mult cu aceasta, încât nici să nu mai observăm că suntem singuri. Pavel a spus: “Toţi mau părăsit… dar Domnul a fost cu mine” (2 Timotei 4:16-17). Trebuie să ne zidim credinţa nu pe lumina care se stinge, ci pe lumina care nu se stinge niciodată. Când oamenii “mari” se duc, ne întristăm, până când vedem că ei trebuie să plece; singurul lucru care rămâne este să privim noi înşine la faţa lui Dumnezeu.

Nu permite ca vreun lucru să te împiedice să-L priveşti pe Dumnezeu drept în faţă căutând răspunsul Lui cu privire la tine însuţi şi la doctrina ta; de fiecare dată când predici, ai grijă să priveşti mai întâi la Dumnezeu în legătură cu mesajul lău şi atunci gloria Lui va rămâne peste tine tot timpul. Un lucrător creştin este un om care priveşte mereu la faţa lui Dumnezeu şi apoi merge să le vorbească oamenilor. Caracteristica lucrării lui Cristos este faptul că o însoţeşte permanent o glorie de care lucrătorul nu, este deloc conştient. “Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul”.

Niciodată nu suntem chemaţi să ne arătăm deschis îndoielile sau să ne exprimăm bucuriile ascunse ale vieţii noastre cu Dumnezeu. Secretul vieţii lucrătorului este acela că el se află tot timpul în armonie cu Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS