„De vorbă cu Dumnezeu!”

E cert, e sigur,
Cu toții vom pleca!
Nu când, ci cum?
E marea întrebare,
Dar vreau cu orice chip
Prin îndurarea Ta,
Să simt cum învierea
Îmi dă din nou suflare.

„Îmi spui să-nvăț să iert,
Să nu caut răzbunare?”
Și cum îmi fac dreptate
Când milă-mi spui să am?
Și câtă îngăduință
Ai vrea să vezi la mine?
Căci nu sunt sfânt, o Doamne!
Și mulți dușmani mai am.

Dar cum voi știi ce-i adevărul?
Chiar dacă spui că-i scris!
Aici, în cartea ta.
Și ce-am să pot eu face
Când teama mă cuprinde
Că pot afla ceva
Ce nu-i pe voia mea?

Și ce-am să fac atunci,
Când, acceptând scriptura
O inimă haină
Îmi spune altceva?
De unde am putere
Să țin calea cea bună
Când inima-i stăpână
Peste voința mea?

„-Îți dau inimă nouă!”
-Și… Ce-ai să pui în ea?
„-Pe unicul meu Fiu!
Să locuiască acolo,
Prin dragostea ce-ți poartă,
Din ea, vei Învia!”

Gigi Stanciu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s