Prin credinţă, nu prin simţire

Dumnezeu e în control

“Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1.17)

“Nu voi muri, ci voi trăi!” zice David. Eu cred în Domnul Dumnezeul meu şi această credinţă îmi va da şi păstra viaţa. Aş vrea să fiu dintre aceia a căror viaţă este din numărul celor neprihăniţi; dar chiar dac-aş fi desăvârşit, n-aş încerca niciodată să mă socotesc neprihănit prin propria mea îndreptăţire, ci aş dori mai bine să mă agăţ de lucrarea Domnului Isus, pentru a nu trăi decât prin credinţa în El şi nimic altceva. Dacă aş fi în stare să-mi dau trupul să fie ars pentru Domnul, nu mă voi încrede în curajul meu, nici în credincioşia mea, ci aş trăi tot prin credinţă.

Este mult mai multă siguranţă şi fericire în a trăi prin credinţă, decât a trăi prin simţămintele sau prin faptele mele. Rămânând lipită de butuc, mlădiţa are o viaţă mai roditoare decât ar avea prin…

Vezi articolul original 98 de cuvinte mai mult

Când Tu mureai în piept c-un sacru jar

Când Tu mureai în piept c-un sacru jar,
Eu mă-nfruptam din plânsul Tău amar,
Și-ntâiul strigăt ce s-a auzit
Era al meu : „SĂ FIE RĂSTIGNIT!”

Când cuiele Te străpungeau adânc,
Eu căutam o piatra să-Ți arunc,
În locul cel de bice neatins
Cu ura ce făptura mi-a încins…

Când Tu plângeai cu lacrimi purpurii,
Eu Te batjocoream cu hule mii
Și Ți-aș fi pus încă un braț de spini,
Și Ți-aș fi pus și alte cuie-n mâini.

Când Tu cu milă-n gloată mă căutai
Să mă salvezi și raiul să mi-l dai,
Eu tremuram scrâșnind dement din dinți
Crezându-mă unul din cei mai sfinți.

Când dragostea-Ți spre mine o revărsai
Și fără plată viață ai vrut să-mi dai,
Eu cu o suliță Te străpungeam cumplit
Sperând că totul, totul s-a sfârșit.

Aud și acum Isus strigarea Ta,
Pe dealul cel sinistru, Golgota
Și vreau în gura mare să o spun
Am fost orbit și am lucrat ca un nebun.

Am fost acolo atunci și eu
Un arhereu, un fariseu,
Un preot crud și nemilos
Lovind în Tine, Mielule Hristos!

Târându-mă spre crucea Ta,
Să-Ți cer iertare, Doamne bun aș vrea,
Să-Ți mulțumesc că nu m-ai nimicit
Ci m-ai iubit nespus și că m-ai mântuit!

Puiu Chibici

Poate un sfânt să-L defăimeze pe Dumnezeu?

Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu. în El sunt da şi în El sunt Amin.

2 Corinteni 1:20. KJV

Isus a spus pilda talanţilor, consemnată în Matei 25:14-30, pentru a ne avertiza că este posibil să ne judecăm greşit capacitatea pe care o avem. Această pildă n-are de-a face cu darurile naturale, ci cu darul de la Rusalii al Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne măsurăm capacitatea spirituală în funcţie de educaţia sau de intelectul nostru; capacitatea noastră în lucrurile spirituale se măsoară pe baza promisiunilor lui Dumnezeu.

Dacă primim mai puţin decât vrea Dumnezeu să avem, în curând Îl vom defăima, aşa cum l-a defăimat robul pe stăpânul său: „Aştepţi de la mine mai mult decât îmi dai puterea să fac; ceri prea mult de la mine, nu pot să-ţi fiu loial acolo unde m-ai pus”. Când este vorba de Duhul Atotputernic al lui Dumnezeu, nu spune niciodată „Nu pot”.

Nu permite niciodată limitărilor capacităţilor tale naturale să intre în discuţie aici. Dacă am primit Duhul Sfânt, Dumnezeu Se aşteaptă ca lucrările Duhului Sfânt să se manifeste în noi.

Robul s-a justificat în tot ce a făcut şi l-a condamnat pe stăpânul lui în toate privinţele – „Cererea ta este cu totul disproporţionată faţă de ceea ce mi-ai dat”. L-am defăimat noi pe Dumnezeu îndrăznind să ne îngrijorăm după ce El a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şidreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“? Îngrijo­rarea înseamnă exact ceea ce a vrut să spună acel rob: „Ştiu că vrei să mă laşi în încurcătură”.

Persoana care este în mod natural leneşă este întotdeauna nemulţumitoare – „N-am avut o şansă bună”; cel care este leneş din punct de vedere spiritual este nemulţumitor la adresa Lui Dumnezeu. Oamenii leneşi născocesc întotdeauna o cale independentă.

Nu uita niciodată că, în problemele spirituale, capacitatea noastră se măsoară pe baza promisiunilor Lui Dumnezeu. Este Dumnezeu în stare să-Şi împlinească promisiunile? Răspunsul nostru depinde de faptul dacă am primit sau nu Duhul Sfânt.

Oswald Chambers

Nicolae Geantă – Mama Ioanei a ieșit din comă!

agnus dei - english + romanian blog

FOTO arhiva

Mama Ioanei a ieșit din comă!

7 zile. Atât au durat rugăciunile dvs până când a fost atins tronul lui Dumnezeu! 3 săptămâni. Atât a stat Irina în comă, mama Ioanei al cărui diriginte sunt.

A doua zi de Paști, luni dimineața, foarte devreme (pentru mine, 5,44 în America), Ioana m-a trezit din somn! „Am înțeles că mama e mai bine, doctorii i-au dat șanse mari să iasă din comă! Au zis că au început semne bune! Chiar m-am mirat! … Vreau să plec miercuri la ea”… (Irina era încă internată într-un spital din Viena). După o oră și ceva, am primis un mesaj din nou: „Domnule diriginte, vrem să ne botezăm și noi. Pentru o viață mai bună și liniște sufletească”. De data asta m-am mirat eu!

Azi dimineață, tot la 5,45 (!) Ioana m-a trezit din nou din somn: „Bună ziua domnule diriginte. Mama mea a…

Vezi articolul original 124 de cuvinte mai mult