E GOOOL !

Mergeam încet spre casă, gândind în sinea mea
La ce simţea Maria, ştiind că-o piatră grea
Acoperea mormântul în care a fost pus
Învăţătorul, bunul şi dragul ei, Isus.

Şi plină de uimire, văzu înmărmurită,
Că piatra grea şi mare fusese prăvălită.
Mormântul rece iată, era GOL şi pustiu
Dar Domnul dispăruse şi-află că este viu.

Doi îngeri îi vestiră, că El a înviat
Şi-a părăsit mormântul, aşa cum i-a-‘nştiinţat
Cu mult timp înainte, pe când cu ei era
Şi le spunea în taină, ce se va întâmpla.

Şi cum mergeam, în minte cu-această cugetare,
Se auzi deodată, o larmă foarte mare:
‘E GOOOL !’ Striga mulţimea cu voci la unison
Dar nu cei din Biserici, ci de pe stadion…

Credeam că şi mulţimea ce-şi striga bucuria
Era însufleţită la fel ca şi Maria,
Dar, mare amăgire, această exaltare
Venea de la o minge intrată între bare !!!

Şi-am început să cuget, în mersul meu domol,
Cum poţi ca să te bucuri, de-un lucru care-I GOL ?
Cum de anume lucruri, de care eşti lipsit,
Să poţi să te şi bucuri, să fii şi fericit !

Adam, strămoşul nostru, după ce-a fost creat
Şi când, perfidul şarpe i-a spus că-i dezbrăcat
Ascultător de-acesta, smerit şi benevol,
Se-acoperi cu-o frunză, să nu mai fie GOL

O văduva săracă, ce-avea-n ale ei oale
O mână de faină, iar restul erau GOALE,
A ascultat de Domnul, hrănindu-l pe Ilie
Şi fost-a răsplatită cu mare bogăţie.

Trudit se-ntoarse Petru, în zori, cu barca GOALĂ
Şi abătut, şi singur, spăla năvodu-n poală
Dar, arunca năvodul la-a Domnului poruncă
Şi prinse-atâta peşte, că nu putea să-l ducă.

Chiar văduva umilă, în culmea sărăciei
Printre bogaţii darnici, la casa vistieriei
Îşi puse toţi bănuţii, cu mâna tremurândă.
Dar Domnu-i pregătise o veşnică dobândă.

Şi noi venim la Tine şi-aducem ca obol
O fire răstignită şi vasul nostru GOL
Să-l umpli Tu, o, Doamne, cu Duhul Tau  cel Sfânt,
Să faci sa străluceasca acest vas de pământ.

Goleşte-ne trecutul, păcatul şi mândria
Şi dă-ne-n schimb credinţa, puterea şi tăria
Sa Te urmam în toate, ştiind că vei veni
Ca să ne dai în ceruri, eterne bogăţii.

Marius Cheres

Reclame

Lipsa de atenţie spirituală

Dar înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost întru totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.

2 Cronici 15:17

Asa n-a mers până la capăt cu ascultarea lui de Domnul; în general, umblarea lui a fost dreaptă, dar nu în întregime dreaptă. Fereşte-te să spui despre vreun lucru: „O. asta nu contează prea mult!”. Faptul că nu contează prea mult pentru tine poate însemna că pentru Dumnezeu contează foarte mult. Nici un lucru nu trebuie să fie lipsit de semnificaţie pentru un copil al lui Dumnezeu. Cât ÎI vom mai face pe Dumnezeu să încerce să ne înveţe ceva? El nu-Şi pierde niciodată răbdarea.

Tu spui: “Ştiu că sunt într-o stare bună înaintea lui Dumnezeu”; si totuşi „înălţimile” rămân; există un lucru în viaţa ta în privinţa căruia n-ai ascultat. Protestezi spunând că inima ta este întru totul a lui Dumnezeu, când în viaţa ta există încă vreun lucru în privinţa căruia El te face să-ţi pui semne de întrebare? Ori de câte ori apar semne de întrebare, opreste-te imediat, indifereni despre ce este vorba. Nimic în viaţa ta nu este doar un detaliu lipsit de importanţă.

Există unele lucruri în legătură cu viaţa ta trupească sau intelectuală cărora nu le dai deloc atenţie? În general umblarea ta este bună, dar eşti neglijent; există o recidivare pe linia lipsei de atenţie. Nu ai mai multă nevoie de o pauză în concentrarea spirituală decât inima ta are nevoie de o pauză in funcţionare. Nu poţi avea o pauză morală şi totuşi să rămâi moral, nici nu poţi avea o pauză spirituală şi totuşi să rămâi spiritual. Dumnezeu vrea să fii cu totul al Lui, iar aceasta înseamnă că trebuie să ai grijă să te menţii într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp. Unii dintre noi se aşteaptă să „îndepărteze nenumăratele înălţimi” în câteva minute.

Oswald CHAMBERS