Lazar Gog – Cinstirea Părinților

agnus dei - english + romanian blog

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. – Exodul 20:12

Cea de-a cincea porunca din decalog.

Seminarul de astazi, asupra celor 10 porunci, se intituleaza cinstirea parintilor, dupa cum se spune tocmai porunca, in sine: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Este un fapt important, ca familiile sa fie puternice, parintii sa-si iubeasca copiii, sa nu-i intarate la manie, cum spune ap. Pavel. Si, bineinteles, copiii sa-si cinsteasca parintii. Sa-i onoreze. Daca porunca a patra, porunca despre Sabat, cu care se incheie sirul poruncilor legate de responsabilitatea noastra  pe verticala, cu Dumnezeu, daca porunca a patra nu este amintita in Noul Testament, porunca a cincea este singura porunca care este amintita in Noul Testament in forma in care apare in Cele Zece Porunci. De ce lucrul acesta? Pentru faptul ca Domnul…

Vezi articolul original 791 de cuvinte mai mult

Niciodată uitaţi

Dumnezeu e în control

“Tu eşti robul Meu, Israele! Nu te voi uita.” (Isaia 44.21)

Domnul nostru nu-i poate uita pe robii Săi, aşa încât să înceteze de a-i mai iubi. El nu i-a ales numai pentru un timp, ci pentru totdeauna. El ştia ce vor ajunge, când i-a chemat în familia lui Dumnezeu. El şterge păcatele lor ca un nor, şi desigur, El nu-i va izgoni pentru păcate, odată ce le-a şters. Ar fi o hulă numai să gândeşti un astfel de lucru.

De asemenea nu-i poate uita, până-ntr-atâta încât să nu se mai ocupe de ei. De ne-ar uita măcar o clipă, am fi duşi la ruină. De aceea ne spune: “Nu te voi uita”. Oamenii ne uită; chiar aceia cărora le-am făcut bine, se întorc împotriva noastră. Noi nu putem ocupa un loc constant în inima omului; dar Dumnezeu nu-i uită pe adevăraţii Lui slujitori. El însuşi se leagă cu noi…

Vezi articolul original 89 de cuvinte mai mult

Poarta de Aur a inimii

„Porți, ridicați-vă capetele ! Ridicați-le porți veșnice, ca să intre Împăratul Slavei!”
Psalmul 24/9

Ierusalime, Ierusalime iubit !
Regele Isus, azi, la tine a venit,
-Inima mea, inima mea cea iubită,
A-L primi pe Isus esti tu pregătită?

El, Raza albă de soare din Răsărit,
Isus, pe Poarta de Aur s-a ivit;
-Inima mea, deschide Poarta de Aur!
Să intre pe ea al Lumii Mare Faur!

Isus intră blând şi smerit în Ierusalim,
Ca un Rege şi Fiu al Tatălui  divin;
-Inima mea, priveşte şi tu spre Isus,
Fii blândă şi smerită ca şi Cel de Sus !

Osana ! Osana ! poporul întreg striga,
Ramuri de finic la picioare-I aşternea;
-Inimă ! Cine e pentru tine Isus?
Un simplu proroc sau Fiul Celui de Sus?

N-ai tu ramuri  verzi, minunate  de finic,
Să aşterni la picioarele Celui Veşnic,
Tu ai  perle   albe  în ochi şi mult  suspin,
Ai cuvântul ”Indurare” şi ”Amin!”

Inchinare, Isus, încă mai primeşte,
Pe ramuri de finic, El încă păşeşte,
Poarta e deschisă, şi odaia de sus,
-Fii binevenit, slăvit Rege Isus !

Arancutean Eliza

Agonia Lui Christos şi mântuirea noastră

„Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit numit Ghetsimani, și a spus ucenicilor:…..Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”.

Matei 26:36; 38

Nu putem pătrunde niciodată adâncimea agoniei lui Cristos din Ghetsimani, dar cel puţin nu trebuie s-o înţelegem greşit. Este agonia îmbinată a lui Dumnezeu şi a Omului faţă în faţă cu păcatul. Nu putem şti nimic despre Ghetsimani prin experienţa personală. Ghetsimani şi Calvarul reprezintă ceva unic; ele sunt pentru noi poarta către Viaţă.

Nu de moartea pe cruce S-a temut Isus în Ghetsimani; El a spus foarte clar că a venit cu scopul de a muri. In Ghetsimani El S-a temut ca nu cumva să nu poată trece prin aceasta ca Fiu al Omului. El putea trece ca Fiu al lui Dumnezeu – Satan nu L-ar fi putut atinge în această privinţă; dar atacul lui Satan a fost să-L facă să pară că trece prin aceasta doar ca o Fiinţă izolată, ca Dumnezeu izolat în trup omenesc; aceasta ar fi însemnat că El n-ar mai fi putut fi Mântuitor. Citeşte istoria agoniei Sale în lumina ispitirii din pustie: „Atunci diavolul L-a lăsat pentru o vreme”. în Ghetsimani Satan a venit din nou şi a fost din nou învins. Atacul final al lui Satan împotriva Domnului nostru ca Fiu al Omului s-a dat în Ghetsimani.

Agonia din Ghetsimani a fost agonia Fiului lui Dumnezeu în împlinirea destinului Său ca Mântuitor al lumii. Perdeaua este dată la o parte pentru a revela tot ce L-a costat pe El pentru a face posibil ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. Agonia Lui este baza simplităţii mântuirii noastre. Crucea lui Cristos este un triumf pentru Fiul Omului. Ea semnifică nu numai faptul că Domnul nostru a învins, ci şi că El a învins pentru mântuirea rasei umane. Orice fiinţă umană poate veni acum în prezenţa lui Dumnezeu datorită suferinţelor prin care a trecut Fiul Omului.

Oswald CHAMBERS