Departe sunt, mult prea departe
De-a fi aşa cum este El
Şi, deşi îmi doresc s-am parte
de viaţă veşnică, nu moarte
Încă nu pot să fiu ca El.
Iubirea Lui e-atât de mare
Nici versurile mele line
Să o descrie nu-s în stare
Cum voi putea, atuncea, oare
S-o dobândesc deplin în mine?
Răbdarea Lui neîntrecută
În mine un foc a aprins
Deşi viaţa-i fu durută
Răbdarea Lui mereu tăcută
Întotdeauna a învins.
Şi mila Lui nemăsurată
Chiar şi de cei ce Îl urau
L-a îndemnat să strige „Tată
Iartă-I!” Şi vina-a fost iertată
Atât de multă mila-avea!
Şi stăruinţa-I neobosită
În rugăciuni cu lacrimi mari
Aduse roada cea dorită
Şi viaţa-I i-a fost împlinită
Căci a adus salvare-n dar
Smerenie şi ascultare
A arătat mereu, mereu
Deşi era El cel mai mare
S-a facut mic plin de răbdare
până L-a ‘nălţat Dumnezeu
Mă simt cuprins de-nfiorare
Când mă gândesc la Domnul meu!
Putea-voi eu vreodată oare
– Un boţ de carne trecătoare-
Să fiu aşa cum este El?
O Doamne bun sădeşte-n mine
Al Tău chip vrednic şi curat
Nu vreau să mai găsesc în mine
Ură, mânie sau iuţime
Vreau să trăiesc neîntinat!
Ajută-mă să fiu smerită
Ca Tine, scumpul meu Isus!
Şi dragostea-mi prin Tin’ sfinţită
Şi mila de la Tin’ primită
Să mă înalţe tot mai sus.
O, vreau să fiu aşa ca Tine!
Larisa Hapca
Dumnezeu e în control 