Intoarce-te!

Se duce-n graba timpul, popor rascumparat,
Curand vine Mesia, sa vada ce-ai lucrat,
Ai pus tu oare frate talantul in negot?
Sau l-ai ascuns sub glie, de frica vreunui hot?

Stapanu-a pus in tine, comori de nedescris,
Si-n fata ta, stii bine, sta ceru-ntreg deschis,
Cum ai tu azi vesmantul, iubite calator?
Azi Duhul Sfant te-ndeamna, nu sta nepasator.

Candva ai fost ca lutul in mana Lui Isus,
Iar El era Olarul venit din cer de sus,
Te modela cu grija, un vas de pret ai fost,
Iar azi te poarta vantul, si nu ai adapost.

De ce pui pret pe lucruri ce sufletul racesc?
Alergi dupa iluzii ce inima-ti ranesc?
Dar Cel ce-a stat pe cruce, Isus Cel inviat,
Plangand, sa stii te-asteapta, sa ierte-al tau pacat.

Te-ai lepadat ca Petru prin fapte nu prin grai,
Si nu mai vezi nici drumul ce duce catre rai,
Aveai candva candela, cuvantul din scripturi,
Azi iti hranesti fiinta doar cu faramituri.

Comoara ce-a mai mare in cortul tau de lut,
E sufletul ce-asteapta de El sa fie-umplut,
O iesi din lumea neagra si plina de pacat,
Te-ntoarce azi la jertfa ce pentru tin’s-a dat.

Dezbrac-a firii zdreanta, vesmantul tau murdar,
Primeste haina alba ce-ti da Isus in dar,
Si un inel in deget, ca semn c-ai fost iertat,
De Domnul Sfant din slava, al pacii Imparat!

Intoarce-te la Tatal, o fiu risipitor,
Cu ochii plini de lacrimi te-asteapta iubitor,
Chiar de-ai pierdut averea, te-asteapta ca sa vii,
Sa te intorci acasa, printre ai Sai copii!

Florin Ciorcas

Reclame

Cea mai delicată misiune de pe pământ

“… prietenul Mirelui” Ioan 3:29

Bunătatea şi puritatea nu trebuie niciodată să fie trăsături care să atragă atenţia spre ele însele, ci trebuie să fie doar nişte magneţi care să atragă la lsus Cristos. Dacă sfinţenia mea nu-i atrage pe oameni la El, ea nu este genul bun de sfinţenie, ci o influenţă care va trezi afecţiuni necumpătate şi va duce sufletele în rătăcire. Un sfânt minunat poate fi o piedică dacă nu-L prezintă pe lsus Cristos, ci numai ceea ce a făcut Cristos pentru el; acel om va lăsa impresia că are un caracter foarte frumos – dar aceasta nu înseamnă a fi un adevărat prieten al Mirelui; eusunt cel care cresc tot timpul, nu El.

Pentru a menţine această prietenie şi credincioşie faţă de Mire, trebuie să fim mai atenţi la relaţia noastră morală şi vitală cu El decât la orice altceva, mai atenţi chiar decât la ascultare. Uneori nu avem nimic de ascultat şi singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să menţinem o legătură vitală cu lsus Cristos, având grijă ca nimic să nu intervină pentru a o rupe.

Numai ocazional ni se cere o ascultare concretă. Când apare o criză, trebuie să descoperim care este voia lui Dumnezeu, dar cea mai mare parte a vieţii nu ne-o petrecem într-o ascultare conştientă, ci în menţinerea acestei relaţii de prieten al Mirelui. Lucrarea creştină poate fi un mijloc prin care sufletul încetează de a mai fi preocupat cu lsus Cristos. In loc să fim prieteni ai Mirelui, devenim nişte providenţe amatoare şi putem lucra împotriva Lui, deşi folosim armele Lui.

Oswald CHAMBERS