Cu familia printre străini

Viorel Candreanu

V O R B E

Ciprian I. Bârsan

Cea mai mare durere a slabanogului de 38 de ani, din Biblie, nu era determinata de boala lui, ci de indiferenta oamenilor. Nu fi indiferent fata de cei din jurul tau! Uneori, un zambet sau o vorba buna poate ridica un suflet cazut. O saptamana frumoasa sa ai!

Oniță Halunga

Vezi articolul original

Trec anii!

Trec anii ,parcă zboară !
Noi ,ne uităm la tot ce ne-nconjoară:
Ne gândim, la viața ce a trecut ;
Şi ne întrebăm :Pentru Domnul , ce-am făcut ?

Trec anii !Parcă ieri ,eram copii,
Când ne jucam ,cu jucării ,
Când alergam ,pe câmp şi nu ştiam,
Că este un Dumnezeu, nu-l cunoşteam !

Credeam că viața este doar o bucurie
Nu ne gândeam , nicicum la veşnicie
Era de ajuns ,Un zâmbet de părinte
Şi-un glas ce ne spunea : Să fii cuminte!

Era de ajuns, ca noi, să înțelegem;
Când trebuia  ,să ne oprim, s-au să alergăm
Noi ascultam, fără să întrebăm ;
De ce să ne oprim când alergam ?

Credeam părinții ,pe cuvânt
Ştiam căci ei iubire au oricând
De noi îi ascultam, sau nu ;
Ei ne iubeau , ei nu spuneau doar, nu !

Atunci, când noi ceream ceva ,
Ce după placul Domnului era,
Ei ne dădeau ,iar noi ne bucuram
Deşi, pe Domnul, încă, nu îl cunoşteam.

Sădeau în inima noastră de copii
Acea sămânță de un Dumnezeu ce-i veşnic  viu
Un Dumnezeu, care de sus, din cer, priveşte ;
Inspre orice pământean ,care îl proslăveşte .

Crescut-am iute ,timpul a trecut
Nu mai suntem copii ,a fost odată ; în trecut …..!
Ce am făcut, rămâne doar o amintire ;
Din frageda copilărie .

Dar azi, când timpul trece , parcă zboară
Noi ne mai întrebăm, a doua oară :
Ce pentru Domnul  am făcut?

Noi ştim, căci când vom merge acolo sus :
Vom găsi :Doar ce am făcut, pentru Isus
Nu vor fi case, nici maşini
Va fi doar ce am făcut pentru vecii .

De noi , am ascultat cuvântul Sfânt
Şi am avut o pregătire , aici jos pe pământ ;
Vom merge sus, în veşnicie
Unde va fi doar bucurie .

Popa Ovidiu

Prietenia cu Dumnezeu

“Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” Geneza 18:17

 

Plăcerile prieteniei cu El. Acest capitol arată plăcerea adevăratei prietenii cu Dumnezeu în comparaţie cu simţirea ocazională a prezenţei Lui in rugăciune. A fi intr-o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu, incât să n-ai niciodată nevoie să-I ceri să-ţi arate voia Sa înseamnă a te apropia de stadiul final al educării tale în viaţa de credinţă. Când eşti într-o legătură bună cu Dumnezeu, trăieşti o viată de libertate şi bucurie; tu eşti voia lui Dumnezeu şi toate deciziile tale obişnuite sunt voia Lui pentru tine, până când El nu-ţi vorbeşte altfel. Iei decizii în lumina prieteniei desăvârşite şi plăcute cu Dumnezeu, ştiind că dacă deciziile tale sunt greşite El te va avertiza întotdeauna: opreşte-te imediat atunci când El Se opune unei hotărâri pe care ai luat-o.

Dificultăţile prieteniei cu El. De ce a încetat Avraam să-L mai roage pe Dumnezeu? Deoarece ajunsese la o cunoaştere suficient de mare a lui Dumnezeu pentru a nu mai continua să ceară cu îndrăzneală până când El i-ar fi dat ceea ce dorea.

Nu suntem într-o relaţie atât de strânsă cu Dumnezeu aşa cum a fost Domnul Isus, şi aşa cum vrea El să fim: “Ca ei să fie una, cum Noi suntem una”. Gândeşte-te la ultimul lucru despre care te-ai rugat – l-ai fost devotat lui Dumnezeu sau propriei tale dorinţe? Ai dorit să primeşti pentru tine vreun dar al Duhului Sfânt sau să ajungi la Dumnezeu? “Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-i cereţi voi.” Esenţa cererii este ca să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. “Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Continuă să te rogi pentru a ajunge să-L înţelegi perfect pe Dumnezeu însuşi.

Oswald CHAMBERS

ACESTE “RĂPIRI” INTERNAȚIONALE DE COPII… de George Alexander

agnus dei - english + romanian blog

FOTO Agnus Dei

ACESTE “RĂPIRI” INTERNAȚIONALE DE COPII…
de George Alexander

De luni de zile, de fapt, de ani bântuie un fel de moarte prin Europa, care păşeşte încet, dar sigur, întinzându-se tot mai acaparator peste viețile noastre…

Nu numai “Protecția” Copilului din diferitele țări îşi face de cap, uneori, a venit moda “răpirilor” internaționale de copii acum şi forțe tot mai mari se poziționează în fața miilor de nefericiți, cărora li se iau copiii încălcându-se, în mascarade de procese democratice, legile umanității!
Este vorba, în general, de Mame… Mame, care s-au refugiat din străinătatea tuturor promisiunilor, – după ce au îndurat umilința, amenințările cu moartea, violența!- în propria lor țară! Mame, care împreună cu copiii lor, au crezut că au venit Acasă, că încă mai există în dicționarele române şi acest cuvânt, care să mai conțină fie şi câteva fărâme de omenie românească!

… Dar, s-au înşelat! Autoritățile române…

Vezi articolul original 436 de cuvinte mai mult