David Wilkerson – PACEA – Darul lui Dumnezeu

agnus dei - english + romanian blog

peace Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. – Ioan 14:27

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.  Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6-7).

David Ray Wilkerson

Când am recitit acest pasaj nu demult, am fost surprins de ceva ce nu văzusem niciodată. Pavel ne îndeamnă să ne oprim din îngrijorare și să mergem la Dumnezeu cu rugăciuni și cereri. Apoi noi trebuie să îi mulțumim pentru răspuns. Dar Pavel nu spune nimic despre primirea eliberării, un cuvânt de călăuzire, miracole, sau vindecare. În schimb, el spune că noi primim un dar… pacea lui Dumnezeu. Dumnezeu răspunde tuturor cererilor și rugăciunilor noastre cu darul păcii Sale: „Pacea lui Dumnezeu vă…

Vezi articolul original 214 cuvinte mai mult

Reclame

Ajută, Doamne

Ajută, Doamne celor mulţi
Ce n-au nimic şi pier
Tu orice inimă asculţi
Când strigă către cer

Ascultă-i, Doamne, că-s sărmani
Şi-s îngropaţi în lut
Zdrobiţi de sutele de ani
Când nu Te-au cunoscut

Arată-Ţi bunătatea Ta,
Îndură-Te, Tu poţi
Doar Tu eşti Cel ce poţi ierta
Şi să-i primeşti pe toţi

Mai dă-le, Doamne, încă-o zi
Mai dă-le încă-un ceas
La Tine să ajungă şi
Acei ce-au mai rămas

O, Doamne-ndură-Te, că-s goi
Şi stau pe drum şi pier
Îmbracă-i în veştminte noi
Şi adu-i sus în cer

Sanja-Adriana

Viaţa de credinţă a lui Avraam

A plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8

În Vechiul Testament relaţia personală cu Dumnezeu se arăta prin despărţire; acest lucru este simbolizat în viaţa lui Avraam prin despărţirea de ţara lui, de cunoscuţii şi de rudele lui. Astăzi, această despărţire este mai mult o despărţire de ordin mental şi moral de felul în care privesc lucrurile cei ce ne sunt dragi, dar care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos a subliniat acest lucru (vezi Luca 14:26).

Credinţa nu ştie niciodată unde este condusă, dar ea îl iubeşte şi îl cunoaşte pe Cel care conduce. Viaţa de credinţa nu este o viaţă a intelectului şi a raţiunii, ci o viaţă de cunoaştere a Celui care ne cheamă „să pornim la drum”. Temelia credinţei este cunoaşterea unei Persoane, iar una dintre cele mai mari capcane în care putem cădea este ideea că Dumnezeu ne va duce cu siguranţă la succes. Stadiul final al vieţii de credinţă este realizarea caracterului; noi trecem prin multe transformări în procesul de formare a caracterului. Când ne rugăm, simţim cum ne infăşoară binecuvântarea lui Dumnezeu şi pentru moment suntem schimbaţi, dar apoi ne întoarcem la zilele şi căile noastre obişnuite, iar gloria dispare.

Viaţa de credinţă nu este un zbor la mari înălţimi, ci o umblare zilnică neobosită. Nu este vorba de sfinţire, ci de ceva infinit mai înaintat decât sfinţirea, şi anume de credinţa care a fost încercată şi a trecut testul. Avraam nu este un model de sfinţire, ci un model de viaţă de credinţă, o credinţă încercată, zidită pe un Dumnezeu real. “Avraam L-a crezut pe Dumnezeu”.

Oswald CHAMBERS

Pregătit pentru slavă

Dumnezeu e în control

“Dumnezeu dă îndurare şi slavă.” (Psalmul 84.11)

Nu este nimic de care să avem nevoie mai mult, ca de har, şi el ne este oferit fără plată. Să primim azi darul harului, pentru a ne susţine, a ne întări, a ne sfinţi. Harul ne-a fost dat în fiecare zi, până acum, şi Dumnezeu ni-l asigură şi pentru mâine. Dacă n-am primit decât puţin har, greşeala nu este decât a noastră, căci mâna Domnului nu s-a scurtat, pentru a nu-l răspândi din belşug. Putem să-I cerem atât cât avem nevoie, fără a fi refuzaţi vreodată. Poate că nu ne va da aur, nici măriri pământeşti, dar ne va da harul Său; sigur că va adăuga încercări, dar ne va da harul Său după gravitatea lor. Vom fi chemaţi să lucrăm, să suferim, dar în acelaşi timp vom primi tot harul de care avem nevoie.

Priviţi apoi de ce este urmat acest…

Vezi articolul original 78 de cuvinte mai mult