Teama înlăturată

Dumnezeu e în control

“Nu te teme deci, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1.8)

De ce să ne temem, dacă Dumnezeu este cu noi? Teama este un pericol pentru înaintarea noastră pe cale, pentru că ne face să şovăim. Să ne temem de mândrie şi să fugim de nesinceritate, îndrăznind ca Daniel în faţa împăratului. Marele nostru Căpitan trebuie să fie slujit de soldaţi viteji.

Dumnezeu este cu aceia care sunt cu El; măreaţă încurajare pentru ei, în vitejie! El nu ne va părăsi niciodată în timpul luptei. Poate că suntem ameninţaţi? De ce să ne fie frică de oameni muritori? Sunteţi, poate, în primejdie de a vă pierde serviciul? Dumnezeul căruia îi slujiţi va şti să găsească pâine şi apă pentru slujitorii Săi; aveţi numai încredere în El! Sunteţi batjocoriţi? Suferiţi pentru dragostea faţă de Domnul Cristos, şi bucuraţi-vă că aţi fost socotiţi vrednici de aceasta.

Vezi articolul original 93 de cuvinte mai mult

Reclame

Când crucea-i grea…

Când crucea-i grea, iar apăsarea
Îmi pare că nu pot s-o port
Mi-aduci, Isuse, uşurarea
Să pot continua lucrarea
În drumul spre eternul Port.

Când vine boala nemiloasă
Îmi dai tării s-o pot purta
Ştiu, Mire drag, că Ţie-Ţi pasă
De ce-i ce-s parte din Mireasă
Şi preţuiesc prezenţa Ta.

Pe marea vieţii vijelia
E-aşa grozavă uneori
Că îmi ucide veselia
Şi-mi este greu să ţin făclia
Şi pretutindeni văd doar nori,

Dar înălţând un gând spre Tine
Se potoleşte valul greu
Doar de la Tine pot obţine
Merindea stărilor divine
Şi-orientare pe traseu.

Când uriaşă-i presiunea
Născută de povara grea
Şi-nceţoşată-i viziunea
Atunci îmi revelezi minunea
Să pot, din nou, elan avea.

Eşti sprijinul vieţii mele
O, Fiule ce-ai fost jertfit
Când greutăţile-s prea grele
Îmi spui ce-i dincolo de stele
Şi-atunci mă simt preafericit.

George Cornici

 

Scopul principal al slujitorului

De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi…

2 Corinteni 5:9

„De aceea ne și silim…” Se cere o muncă susţinută pentru a avea mereu în faţă scopul nostru primordial. Înseamnă să urmărim an de an idealul acesta înalt, nefacând din câştigarea de suflete, plantarea de biserici sau trezirile spirituale prioritatea noastră principală, ci căutând şi silindu-ne să-I fim ..plăcuţi Lui”. Nu lipsa experienţei spirituale duce la faliment, ci lipsa strădaniei de a menţine idealul cel drept. Cel puţin o dată pe săptămână cercetează-te înaintea lui Dumnezeu şi vezi dacă viaţa ta se ridică la standardul pe care El îl doreşte. Pavel a fost ca un muzician care nu dă atenţie părerii auditoriului dacă vede că este aprobat de Maestrul său.

Orice scop al nostru care este, chiar şi într-o foarte mică măsură, departe de această dorinţă centrală de a-I fi „plăcuţi lui Dumnezeu” poate avea ca sfârşit naufragiul nostru. Învaţă să discerni unde te duce scopul tău şi vei vedea de ce este atât dc necesar să trăieşti avându-L mereu in faţă pe Domnul Isus Cristos. Pavel spune: „Ca nu cumva trupul meu să mă facă să iau o altă direcţie, veghez întotdeauna pentru a-l putea aduce sub control şi păstra sub ascultare” (vezi 1 Corinteni 9:27).Trebuie să învăţ să raportez totul la scopul primordial şi să-l urmăresc fără încetare. Valoarea mea pentru Dumnezeu în public este ceea ce sunt eu în viaţa particulară. Este scopul meu principal să-I plac Lui şi să fiu acceptat de El. sau este ceva mai puţin, indiferent cât de nobil ar părea?

Oswald Chambers