Ce ne mai trebuie…

Ne mai trebuie lumină
Nu cu sursa în pustiu
Nici ce-aduce o doctrină
De Cuvânt, total, străină
Ci din Dumnezeul viu
Care vrea să ne susțină.

Ne mai trebuie răbdare
Căci s-a risipit pe drum
S-așteptăm răspunsul care
Ne aduce consolare
Să învingem nori de fum,
Să culegem perle rare.

Ne mai trebuie iubire
Fără ea cum să trăim?
Astăzi, parcă, e subțire
Nu se vede-n convorbire
Oare cât o prețuim?
Oare nu-i doar amintire?

Ne mai trebuie Cuvântul
Neglijat de-atâtea ori
Zilnic să-mbrăcăm veșmântul
Potrivit cu Legământul
Să gustăm, mereu, comori
Pregătite de Preasfântul.

Ne mai trebuie credința
Cum se face c-a slăbit?
Oare am respins cerința?
E de vină neputința?
Zicem:”încă n-a murit”
Dar ne-a afectat ființa.

Ne mai trebuie altarul
Nicidecum, să nu-l uităm
Să păstrăm mărgăritarul
(Rugăciunea către-Olarul)
Adorare să-nălțăm
Să se umple, iar, paharul.

George Cornici

Reclame

Predarea loială

Atunci Petru a început să-i spună: “lată că noi am lăsat toate si Te-am urmat…”

Marcu 10:28

Domnul nostru îi răspunde, de fapt, lui Petru că această predare loială este de dragul Lui. Nu pentru ceea ce ucenicii vor primi în urma ei. Fereşte-te de o predare totală care are un spirit comercial in ea. De exemplu: “Mă voi dărui lui Dumnezeu pentru că vreau să fiu eliberat de păcat, pentru că vreau să fiu făcut sfânt”. Eliberarea de păcat şi sfinţirea sunt rezultatul unei relaţii bune cu Dumnezeu, dar predarea izvorâtă dintr-o asemenea gândire nu ţine de adevăraţa natură a creştinismului. Predarea totală nu se face pentru ceva. Am ajuns atât de îmbibaţi de comercialism, încât mergem la Dumnezeu numai pentru a primi ceva de la El, nu pentru El însuși.

Este ca şi cum am spune: “Nu, Doamne, nu Te vreau pe Tine. mă vreau numai pe mine; dar vreau ca Tu să mă cureţi şi să mă umpli cu Duhul Sfânt; vreau să fiu pus în «expoziţia» Ta ca să pot spune: «Iată ce-a făcut Dumnezeu pentru mine»”. Dacă noi renunţăm la ceva pentru Dumnezeu numai ca să primim înapoi mai mult, o asemenea predare nu are in ea nimic din Duhul Sfânt, ci este doar un mizerabil egoism comercial. A câştiga cerul, a fi eliberat de păcat, a fi făcuţi folositori pentru Dumnezeu – aceste lucruri nu trebuie niciodată nici măcar luate în considerare într-o predare adevărată, care înseamnă preferinţa prioritară personală pentru Isus Cristos însuşi.

Când ne lovim de barierele ridicate de relaţiile naturale, unde este Isus Cristos? Cei mai mulţi îl părăsesc scuzându-se – . Da, Doamne, am auzit chemarea Ta, dar mă aşteaptă mama, soţia, propriile mele interese şi nu pot merge mai departe”. Atunci – spune Isus – “nu poţi fi ucenicul Meu.” Testul predării totale se află întotdeauna dincolo de devotamentul natural. Trece-l, şi atunci propria dăruire de Sine a lui Dumnezeu îi va cuprinde pe toţi cei pe care a trebuit să-i rănim abandonându-i. Fereşte-te de ceva mai puţin decât o predare totală lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi cunoaştem predarea totală doar în închipuirea noastră.

Oswald CHAMBERS