Calea vieții, până-n zări
Toată-i gropi, pietre și văi
Nu veniți cu așteptări…
Că-i mai grea ca alte căi
Pentru cei nehotărâți,
Ambiguii și căldicei,
Care trebuiesc târâți…
Sau împinși, că-s farisei…
Cine vrea totuși să vină,
Să se lepede de sine,
De-așteptarea lui haină…
Și-atunci, totul va fi bine.
Drumul nu îi va fi greu
Nici mersul chinuitor,
Că-aici merge Dumnezeu
Înaintea tuturor!
El ne netezește calea,
El ne îndreaptă cărarea,
El ne luminează valea
Mai mult cât cuprinde zarea…
Da, El calea-o netezește,
Orice piedici dă deoparte
Și pe cel ce obosește
Îl ia-n brațe când nu poate…
El dă tuturor valoare
Și calitate de fiii
Invitați la Sărbătoare
Și la masă în veșnicii.
Calea vieții, până-n zări,
E strâmturi anevoioase,
Nu încapi cu așteptări
De-alea necuviincioase,
Nici cu eul care cere
Împlinire pământească,
Doar cu-n cuget nou și vrere
Pentru cea duhovnicească.
Dumnezeu e în control 