Calea vieții, până-n zări

Calea vieții, până-n zări
Toată-i gropi, pietre și văi
Nu veniți cu așteptări…
Că-i mai grea ca alte căi

Pentru cei nehotărâți,
Ambiguii și căldicei,
Care trebuiesc târâți…
Sau împinși, că-s farisei…

Cine vrea totuși să vină,
Să se lepede de sine,
De-așteptarea lui haină…
Și-atunci, totul va fi bine.

Drumul nu îi va fi greu
Nici mersul chinuitor,
Că-aici merge Dumnezeu
Înaintea tuturor!

El ne netezește calea,
El ne îndreaptă cărarea,
El ne luminează valea
Mai mult cât cuprinde zarea…

Da, El calea-o netezește,
Orice piedici dă deoparte
Și pe cel ce obosește
Îl ia-n brațe când nu poate…

El dă tuturor valoare
Și calitate de fiii
Invitați la Sărbătoare
Și la masă în veșnicii.

Calea vieții, până-n zări,
E strâmturi anevoioase,
Nu încapi cu așteptări
De-alea necuviincioase,

Nici cu eul care cere
Împlinire pământească,
Doar cu-n cuget nou și  vrere
Pentru cea duhovnicească.

Ioan Hapca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s