“Orfanul găseşte totdeauna indurare înaintea Ta.” (Osea 14.3)
Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.
Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur…
Vezi articolul original 87 de cuvinte mai mult