Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu în cazul copiilor româncei Camelia Smicală, preluați din familie de Barnevernetul finlandez

agnus dei - english + romanian blog

camelia-smicala

Instituția Avocatului Poporului anunță că s-a sesizat din oficiu și va face demersuri legale în cazul copiilor români preluați de lângă mama lor, Camelia Smicală, de către autoritățile din Finlanda.

Cazul Cameliei Smicală a ajuns în vizorul opiniei publice în 2015, când cei doi copii ai ei au fost preluați de autorități și duși în centre de plasament diferite.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe precizează că Ambasada României la Helsinki a făcut cerere de repatriere pentru cei doi copii, pentru a fi crescuți în România de către bunicii materni din Piatra Neamț.
Afla mai mult – Active News

Vezi articolul original

Reclame

E iarăş primăvară

De mii de ani în prag de primăvară,
Cum zorii vin în orice dimineaţă,
Un Soare veşnic face să dispară,
Ca prin minune gerul de afară,
Şi  Mâna-I tare face să răsară,
Covorul fără seamăn de verdeaţă.

Ca nişte mesageri apar în zare,
Purtând în suflet dorul de acasă,
Nenumărate păsări călătoare,
Se-ntorc la noi din marea depărtare,
Vestind încă un an de îndurare,
Şi-o primăvară dulce şi frumoasă.

Tablou de o splendoare ne-ntâlnită,
Cu flori ce se întrec în frumuseţe,
Natura minunat împodobită,
A fost de Tatăl iarăş pregătită,
Să dea Pământului de veacuri neştirbită,
An după an aceeaş tinereţe.

Dar tu sărmane om, n-ai bucurie,
Nu poţi să vezi  comori ce te-nconjoară,
Eşti parcă cufundat în agonie,
Ţi-e inima de adevăr pustie,
Şi parcă-n drumul tău de-o veşnicie,
N-ai mai avut în suflet primăvară.

Trezeşte-te! în cer e sărbătoare,
Prin văi smochinul iarăş înfrunzeşte,
E pe sfârşite vremea de-ndurare,
Vino la Cruce să primeşti iertare!
Sărmane om lovit de grea-ncercare,
Isus Mântuitorul te iubeşte!

Ilie Belciu

Ai simţit durerea provocată de Domnul?

Isus i-a spus a treia oară: ,.Mă iubeşti?”

loan 21:17

Ai fost vreodată rănit de Domnul până în adâncul tău, până în străfundul celei mai sensibile părţi a fiinţei tale? Diavolul nu ne răneşte niciodată acolo, nici păcatul, nici afecţiunile umane nu ne pot răni atât de adânc. Nimic nu poate pătrunde până în acel loc al fiinţei noastre decât Cuvântul lui Dumnezeu. „Petru s-a întristat pentru că Isus i-a spus a treia oară…” A devenit conştient de faptul că, în străfundurile fiinţei lui, el Îi era devotat lui Isus si a început să vadă ce Însemna această întrebare a lui Isus repetată cu răbdare. Nu mai rămăsese în mintea lui Petru nici cea mai mică urmă de amăgire, el nu mai putea fi înşelat din nou.

Nu mai era loc pentru declaraţii pasionale, explozii de bucurie sau efuziuni sentimentale. Pentru el a fost o revelaţie să vadă cât de mult îl iubea pe Domnul şi, cu uimire, i-a spus: „Doamne, Tu toate le ştii“. Petru a început să vadă cât de mult Îl iubea pe Isus; dar nu a spus: „Uită-Te la cutare sau la cutare lucru pentru a afla dovada dragostei mele”.

A început să descopere în el însuşi cît de mult Îl iubea pe Domnul, să-şi dea seama că pentru el nu exista nimeni sus în cer sau jos pe pământ în afară de Isus Cristos. Dar el n-a ştiut aceasta până când n-a venit întrebarea de probă, întrebarea dureroasă din partea Domnului.

Între­bările Domnului îmi arată întotdeauna cum sunt eu.Cu câtă fermitate şi iscusinţă răbdătoare s-a purtat Isus Cristos cu Petru! Domnul nostru nu pune niciodată întrebări până la momeniul potrivit. Rareori, probabil o dată in viaţă, EI ne prinde la strâmtoare, rănindu-ne cu întrebările Lui directe. Atunci vom descoperi că Îl iubim mult mai profund decât am putea spune vreodată prin cuvinte.

Oswald Chambers