Prea mut…

Prea linişte-i în mine Doamne
Prea mută e fiinţa mea
Parcă au trecut o mie toamne
Peste tăcută viaţa mea.

Prea multe juruințe prăfuite
Prea multe hotărâri, sunt sub capac
Atâtea mii de vise năzuite
Mi le-am ascuns într-un burduf sărac

Prea tac în năzuinţa către Tine
Prea fără vorbă sunt în drumul meu
Mă văd aşa ascuns printre suspine
Strigând  aşa de rar, numele Tău

Să fii prea surd să nu-mi auzi strigarea?
Nu, nu eşti surd. Sunt eu prea mut.
Îmi amintesc când mi-ai făcut chemarea
Eram pe cale-atunci să fi tăcut…

Mă simt prea moale în slujire
Prea mut în drumul către cer
Ştiind că mă aşteaptă o nemurire,
În rugăciune sunt prea efemer…

Am învăţat că Ţie-ţi plac şi muţii
Că Tu-i iubeşti pe toţi, la fel
Şi bâlbâiții, şi tăcuţii
Pe cei care Te au ca ţel…

Doamne, Te rog deschide-mi gura
Şi inima şi viaţa,
Îndepărtează Doamne zgura
Înseninează-mi faţa…

Nu pot să tac în faţa Ta
Nu pot rămâne mut…
Căci Tu eşti tot ce pot avea,
Şi-atâtea mi-ai făcut!…

Avasilcai David

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s