Prea mut…

Prea linişte-i în mine Doamne
Prea mută e fiinţa mea
Parcă au trecut o mie toamne
Peste tăcută viaţa mea.

Prea multe juruințe prăfuite
Prea multe hotărâri, sunt sub capac
Atâtea mii de vise năzuite
Mi le-am ascuns într-un burduf sărac

Prea tac în năzuinţa către Tine
Prea fără vorbă sunt în drumul meu
Mă văd aşa ascuns printre suspine
Strigând  aşa de rar, numele Tău

Să fii prea surd să nu-mi auzi strigarea?
Nu, nu eşti surd. Sunt eu prea mut.
Îmi amintesc când mi-ai făcut chemarea
Eram pe cale-atunci să fi tăcut…

Mă simt prea moale în slujire
Prea mut în drumul către cer
Ştiind că mă aşteaptă o nemurire,
În rugăciune sunt prea efemer…

Am învăţat că Ţie-ţi plac şi muţii
Că Tu-i iubeşti pe toţi, la fel
Şi bâlbâiții, şi tăcuţii
Pe cei care Te au ca ţel…

Doamne, Te rog deschide-mi gura
Şi inima şi viaţa,
Îndepărtează Doamne zgura
Înseninează-mi faţa…

Nu pot să tac în faţa Ta
Nu pot rămâne mut…
Căci Tu eşti tot ce pot avea,
Şi-atâtea mi-ai făcut!…

Avasilcai David

Siguranţa plină de bucurie

Dumnezeu e în control

“Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41.10)

Teama de a cădea este mântuitoare, în timp ce groaza nu e un semn de înţelepciune. Sunt momente în viaţă, în care ne dăm seama că fără un ajutor special, ne putem prăbuşi. Ei bine, iată acel ajutor: mâna lui Dumnezeu este un solid şi sigur punct de sprijin. Nu-i numai ajutorul mâinii care ţine cerul şi pământul, ci acela al mâinii sale drepte, întrunind puterea şi îndemânarea, care ne este garantată aici. Şi nu numai mâna Sa dreaptă ne sprijineşte, ci dreapta Sa neprihănită, aceea care apără sfinţenia şi aduce la îndeplinire hotărârile Sale dumnezeieşti. Această mână o va întinde El pentru a apăra pe credincioşii Săi. Pericolul nostru poate fi îngrozitor, dar asigurarea noastră este plină de bucurie, pentru că vrăjmaşul nu poate răsturna pe acel pe care Dumnezeu îl sprijineşte în acest fel.

Dacă piciorul nostru se clatină…

Vezi articolul original 65 de cuvinte mai mult

Sfinţire imediată şi constantă

„Şi Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin.”

1 Tesaloniceni 5:23

Când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne sfinţească, suntem noi pregătiţi să facem faţă la ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Noi tratăm mult prea uşor termenul sfinţire. Suntem gata să plătim preţul sfinţirii? Ne va costa o îngustare puternică a tuturor intereselor noastre de pe pământ şi o extindere tot mai mare a interesului pentru lucrurile lui Dumnezeu.

Sfinţirea înseamnă a acorda toată atenţia punctului de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca toată puterea trupului, a sufletului şi a duhului să fie ţinută şi păstrată numai pentru scopurile lui Dumnezeu. Suntem într-adevăr gata ca Dumnezeu să facă în noi lucrurile pentru care El ne-a pus deoparte? Şi apoi, după ce Şi-a terminat lucrarea în noi, suntem gata să ne punem pe noi înşine deoparte pentru Dumnezeu, exact aşa cum a făcut Isus? „Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei.” Motivul pentru care unii dintre noi n-am intrat în procesul sfinţirii este că n-am înţeles ce înseamnă sfinţirea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă să fim făcuţi una cu Isus. Astfel ca atitudinea care L-a călăuzit pe El să ne călăuzească şi pe noi. Suntem pregătiţi pentru ce ne va costa aceasta? Ne va costa tot ce nu este din Dumnezeu în noi.

Suntem pregătiţi să fim prinşi în amploarea rugăciunii apostolului Pavel din acest verset? Suntem pregătiţi să spunem: „Doamne, fă-mă atât de sfânt cât îl poţi Tu face sfânt pe un păcătos salvat prin har“? Isus S-a rugat ca noi să fim una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Caracteristica prezenţei Duhului Sfânt într-un om este puternica asemănare a acelui om cu Isus Cristos şi eliberarea de tot ce nu este ca El. Suntem gata să ne punem deoparte pentru slujirea Duhului Sfânt în noi?

Oswald Chambers