Psalmul 109 este unul dintre cei mai duri din Biblie. Greu, dificil de inteles dar in psalmul acesta am gasit un verset minunat, iata-l:
Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. Psalmul 109:4.
Indiferent de multimea fatarnicilor si a potrivnicilor TU ALEARGA LA RUGACIUNE. O seara binecuvantata.
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
Plină de frunze și spini,
Mieluța ce a mers din turmă
Rătăcea prin mărăcini…
Au pierdut toți a ei urmă.
Era tristă-nfricoșată,
Se mira de-al ei curaj,
Ce-a gândit așa deodată,
Să se avânte în necaz?
Păstorul era departe
Pentru turmă-ngrijorat…
Se gândea cum de se poate
Pe ea, să o fi scăpat?
Unde ar putea să fie
Mielușica lui iubită?
Pe vreun câmp să stea pustie,
Sau e moartă, sau rănită?
De dușmanuil cel temut
Care viețile le fură,
De cel care aleargă mult
Și nu mai are măsură.
N-avea liniște Păstorul
Să mai stea cu turma Sa,
Mieluței îi duce dorul
Gând s-aștepte, nu avea.
Toată turma a lăsat-o
Și-a pornit prin mărăcini
Peste tot a căutat-o
Și El era plin de spini…
În prăpăstii a coborât
Și pe creste S-a urcat
S-a tot dus, a obosit,
Dar nu a descurajat.
Peste tot unde credea
C-ar putea să o găsescă
Cu răbdare cerceta
Nu voia s-o părăsească.
Știa că dușmanul rău
De-ar găsi-o, s-ar sfârși
Fără să îi pară rău
Pe loc, o va nimici.
Păstorul a obosit
De atâta căutare
Dar din drum nu S-a oprit
Căci dorea a ei salvare,
Chiar dacă n-a ascultat
De-al Său glas mângâietor
Și de El s-a-ndepărtat
Lui de ea Îi era dor.
De micuță a crescut-o
Și prea bine o știa,
Dar, ce gânduri au păscut-o
De-a plecat din turma Sa?
Oricum, îi va da iertare
Dacă vie o găsește,
Căci e plin de îndurare
E a Lui și o iubește
Viața pentru ea Și-ar da
Dacă ar fi necesar,
O iubește mult și-ar vrea
Să nu fie în zadar
Chiar și turma a lăsat-o
Viața ei să o salveze
Și nu a sacrificat-o
Chiar de n-a vrut să-L urmeze.
Târziu de tot, înspre seară
El mieluța a găsit-o.
În brațe a vrut să-I sară
Iar El, cu drag a primit-o.
Și deloc nu a mustrat-o
A strâns-o la pieptul Său
De ciulini a curățat-o
Apoi a răsuflat greu…
Bine c-a găsit-o vie
N-a dat dușmanul de ea!
E a Lui si-avea să fie
Cea mai dragă mielușea!
Iar Păstorul cel iubit
S-a-ntors în brațe cu ea
El turma Și-a întregit
Și-o veghează pururea.
Amin
Este in tendinta omului sa venereze lucruri, creatia, mai mult decat pe Creator. De aceea avem a doua porunca in Decalog. Aceasta a doua porunca ne invata cum sa ne inchinam lui Dumnezeu din perspectiva spirituala.
TEXT Exod 20:4-6
4 Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
5 Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos**, care† pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
6 şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
A doua porunca: Sa nu iti faci chip cioplit.
Prima porunca privea trei lucruri fundamentale:
Vezi articolul original 1.369 de cuvinte mai mult
„Căci dragostea lui Cristos ne constrânge”. (2 Corinteni 5:14)
Pavel spune că este condus, stăpânit, ţinut ca într-o menghină de dragostea Iui Cristos. Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă să fii ţinut în strânsoare de dragostea lui Dumnezeu; noi suntem ţinuţi numai de constrângerea experienţei noastre. Singurul lucru care l-a ţinut legat pe Pavel, până când n-a mai văzut nimic altceva, a fost dragostea lui Dumnezeu. „Dragostea lui Cristos ne constrânge” – nu poţi să nu recunoşti această stare în viaţa unui bărbat sau a unei femei. Ştii că Duhul lui Dumnezeu are cale liberă în acea viaţă.
Când suntem născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, mărturia noastră se bazează doar pe ce a făcut Dumnezeu pentru noi, şi este normal să fie aşa. Dar botezul Duhului Sfânt face să dispară aceasta pentru totdeauna, iar noi începem să înţelegem ce a vrut Isus să spună când a zis: „îmi veţi fi martori”. Nu martori despre ce poate Isus să facă – aceasta este o mărturie elementară – ci martorii Lui. Vom lua tot ce ni se întâmplă ca şi când I s-ar întâmpla Lui, fie că este vorba de laudă sau ruşine, persecuţie sau răsplată. Nimeni nu poate să adopte o astfel de poziţie pentru Isus dacă nu este constrâns de măreţia puterii Lui. Acesta este singurul lucru care contează, şi este ciudat că e ultimul lucru pe care lucrătorii creştini îl înţeleg.
Pavel a spus că a fost „apucat” de dragostea lui Cristos şi de aceea a acţionat el în acel mod. Indiferent dacă oamenii l-au considerat nebun sau normal, lui nu i-a păsat; el a trăit pentru un singur lucru, şi anume să-i convingă pe oameni de scaunul de judecată al lui Dumnezeu şi de dragostea lui Cristos. Această abandonare în seama dragostei lui Cristos este singurul lucru care va aduce roade în viaţa noastră şi va lăsa întotdeauna semnul sfinţeniei şi al puterii lui Dumnezeu, niciodată al sfinţeniei noastre personale.
Oswald Chambers –
Totul pentru Gloria Lui
Dumnezeu e în control 