Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit
cu suferința, era așa de disprețuit că îți îtorceai fața de
la El, și noi nu L- am băgat în seamă. Isaia 53:3
Nu pleca, o, fiul meu!
Nu pleca, cum ai venit…
N- auzi? Sunt Salvatorul tău!
Pentru tine M- am jertfit!
Când am mers la cruce- amară,
Când pironit am fost pe lemn,
Spini pe frunte, fiere-amară
Te izbăveam de sub blestem!
Gândul Meu zbura spre tine,
Iubirea Mea-Mi dădea tărie,
Te voiam în zări senine
Salvat de chin, de grea urgie.
Te- am izbăvit, ca să ai parte
De veșnicii în Paradis.
Un nume scris să ai în Carte,
În țara zorilor de vis.
N- auzi? Sunt Eu sunt Salvatorul!
Nu simți cum sufletul suspină?
Indiferent ți- e viitorul?!?
Te pot spăla azi de- orice tină!
Nu pleca, cum ai venit…
Vino- n brațul de iubire!
Un dar făr’ plată- i oferit
Și- un viitor în strălucire.
Lidia Cojocaru