Va veni o Primăvară

În visul meu au răsărit narcise
Și cred că va veni iar, primăvara,
S-or slobozi miresmele închise,
Căci ghețurile-și vor retrage gheara.

Un ghiocel, în cercetare iese,
Își scutură din creștet briliante,
În urmă-i vor valsa culori alese,
Pe-un susur de izvoare înviate.

Din mâna Lui potirul iar îl varsă
Același Creator dintotdeauna,
Să înverzească iarba de mătasă,
Să-i împletească lutului, cununa.

Tot ce-n răbdare mișună sub gheață,
În doruri arse după Raza sfântă,
Va înflori din muguri de Speranță,
Ca o mireasă în haina de nuntă.

În visul meu au răsărit narcise
Și cred că va veni o Primăvară
Cu binecuvântările promise,
În minunata, veșnica mea Țară.

Ana Haz

Biruitorul

Dumnezeu e în control

“Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 2.7)

Cine este acela care dă dosul în ziua bătăliei sau refuză să meargă la războiul sfânt? Pentru a împărăţi, trebuie să lupţi şi să urmăreşti lupta până ce vrăjmaşul va fi biruit. Fără luptă, făgăduinţa nu este pentru noi, pentru că ea este pentru ”cel care va birui”. Trebuie să-i biruim pe prorocii mincinoşi care au venit (sunt) în lume şi toate relele care însoţesc învăţătura lor: să biruim mişelia inimii noastre şi tendinţa de a părăsi dragostea noastră dintâi. Să citim tot ceea ce Duhul scrie Bisericii din Efes.

Dacă prin har ne este dată biruinţa, aşa cum se va întâmpla hotărât dacă călcăm pe urmele Căpeteniei noastre biruitoare, apoi vom putea fi primiţi chiar în mijlocul raiului lui Dumnezeu şi ni se va permite să trecem de heruvimii…

Vezi articolul original 82 de cuvinte mai mult

Eşti întotdeauna plin de prospeţime?

Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.loan 3:3

Uneori suntem plini de prospeţime când e vorba de a participa la o strângere de rugăciune, dar nu suntem tot aşa când e vorba de a curăţa bocancii.Naşterea din nou din Duhul este o lucrare evidentă a lui Dumnezeu, la fel de misterioasă ca vântul şi la fel de surprinzătoare ca însuşi Dumnezeu. Nu ştim unde începe; este ascunsă în adâncurile vieţii noastre personale. Naşterea din nou, de sus, este un început nepieritor, perpetuu şi etern, o prospeţime continuă a gândirii, vorbirii şi trăirii, este o surpriză continuă a vieţii lui Dumnezeu. Lipsa de prospeţime este un indiciu că ceva nu este în ordine în legătura noastră cu Dumnezeu.

Noi zicem: „Trebuie să fac lucrul cutare, altfel nu se va face niciodată”. Acesta este primul semn de învechire. Suntem născuţi din nou în acest moment sau suntem perimaţi, scormonindu-ne mintea pentru a găsi ceva de făcut? Prospeţimea nu este rezultatul ascultării, ci este lucrarea Duhului Sfânt; ascultarea ne păstrează în lumină, „după cum El însuşi este în lumină”.Păzeşte cu gelozie relaţia ta cu Dumnezeu. Isus S-a rugat: „Ca ei să fie una după cum şi Noi suntem una*’ – nimic altceva să nu fie între ei.

Păstrează-ţi întreaga viaţă mereu deschisă faţă de Isus Cristos, nu juca teatru înaintea Lui. Iţi alimentezi cumva viaţa din vreo altă sursă decât din Dumnezeu însuşi? Dacă depinzi de altceva, şi nu de El, nici nu vei observa când El a plecat.Naşterea din Duhul înseamnă mult mai mult decât credem noi de obicei. Ea ne dă o nouă viziune şi ne menţine într-o stare de prospeţime în vederea oricărei lucrări, prin izvorul etern al vieţii lui Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS