Nebunii lui Hristos

Sunt clipe când visez, arzând
Visez arzând, la clipe de demult
În gând sunt toate fremătând
Şi inima-i în piept bătând
Iar clipele, cu jind le-ascult…

Le văd şi-acum… Şi cânt cu ele
Cântarea ce-o cântam cu har
Când toţi cântam, ca printre stele
Şi nu ştiam nimic de rele
Biruitori, la El în car…

Eram copil, dar rugăciunea
Ce o vedeam în adunare
Stingea din noi amărăciunea
Vedeam cu ochii mei minunea
Era o taină-așa de mare…

Privind la ei, ziceam că-s beţi
Păreau nebuni în ruga lor…
Dar azi, o mie de săgeţi
Străpung dorinţa mele-i vieţi
Eu sunt nebun, ei, nu mai vor…

Pe pat erau bolnavii amărâţi
Iar în genunchi, nebunii lui Hristos
Când începeau în rugă coborâţi
Chiar şi bolnavii-aceia mai înfrânți
Se ridicau cântând, de jos…

Mărturisesc, mi-e dor de ei…
Nu numai mie… Lui Isus,
De fraţii vii, părinţii mei,
Cei ce-au trecut prin anii grei
Şi-au fost nebuni, dar astăzi nu-s…

Avasilcai David

Publicitate