O, Tată, cum e Slava?

O, Tată, cum e Slava Ta?
E-un foc preasfânt care-ar putea
Să ardă totu-n cale?
Și chiar de-ar fi un rug nestins
Eu tot doresc să fiu cuprins
De focul Slavei Tale…

A spus odată un proroc
Că-i fum și abur la un loc
Când Slava Se pogoară;
Că serafimii își ascund
În aripi fețele strigând
Doar „Sfânt!” și se-nfioară.

Sau poate Doamne, Slava Ta
E-un susur blând care nu vrea
Să rupă-o trestie frântă…
Dar chiar de-ar fi și foc, arzând
Și susur neștiut de blând,
Arată-mi Slava-Ți Sfântă…!

Manescu Mihaela

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s