Sa te asculte Domnul
Zi: 2 decembrie 2016
Omule, incotro?
Dintre toate creaturile, Tu Doamne
Ai ales omul să-Ţi poarte veşnic chipul,
Dar tocmai el cândva avea să te condamne
Fără nici-o ezitare, şi răstignindu-ţi Fiul
Ce tot din veşnicie îl vedeai pe cruce,
Pironit şi fără vină, singurul fără păcat,
Totuşi, n-ai lasat omul, venind să-l vindece
Ca un Dumnezeu, de moarte şi de oftat.
Şi ai crezut şi crezi în el dumnezeieşte
Deşi, naiv, aţăţător, el mereu Te sfidează,
Dar numai Tu îi ştii adâncul ce şopteşte
Şi-şi cheamă cu dor rostul ce dormitează
De la cădere, căci păcatul vălul şi-l aşterne
Peste icoana chipului Tău, nemailăsând
LuminaTa să treacă prin zidul de carne
Împătimită; dar Tu mereu crezi în el, iertând.
Cine ar cunoaşte cel mai bine ceasul
Decât ceasornicarul, cel care l-a făcut?
Cine cunoaşte mai bine omul, toate, totul
Decât Tu Doamne, căci le-ai creat neştiut.
De aceea, nimeni să nu judece nimic
Cum e aceea că nu numai omul crede,
Dar şi Creatorul, deşi fiind Atotputernic,
El Om se face, iubirea făcându-ne rude!
Iar rudele şi toate cele unite prin iubire
Sunt şi neclintite şi se-ncred unii într-alţii,
Până la a-şi da viaţa, aceasta-i marea simţire
Şi adevărata prietenie, care au avut-o sfinţii.
Dar fiecare avem un drum unic şi măreţ,
Cum fiecare om e unic şi este o persoană,
Aflându-şi sensul iubind pe alta fără dispreţ
Şi fără vreo plată, iubirea fiindu-ne haină.
Cu această haină a iubirii şi-a umilinţei
S-a îmbrăcat Atotcreatorul, şi coborând
În cele mai de jos, în lumea necredinţei,
Dumnezeu s-a făcut om – zicea un sfânt,
Ca pe om să-l îndumnezeiască, să-l facă
Un dumnezeu mic, iar în Fiul Omului ce stă
La dreapta Tatălui, avem frate ce-mbracă
O inimă de om din carne şi Lumina celestă.
Iată, atât de mult Dumnezeu a iubit lumea,
Omul, încât pe Fiul Său, Unul-Născut la dat,
Ca oricine crede în El să nu piară şi să stea
De va vrea să-şi ia crucea ca un împărat!…
Cu Împăratul tuturor în Împărăţia Cerurilor,
Unde veşnic va creşte omul în asemănare
Cu Hristosul iubirii şi-al iertării, nu ideilor,
Şi unde nicicând nu va fi suspin sau întristare.
Dar tu omule atât de iubit şi de cinstit,
Ce vei da în schimb pentru atâta dăruire?
Căci, ce ai facut de tine nu din ce e zidit,
Ci din nimic să aduci la viaţă spre nemurire?
Răspunsul sincer ni-l putem da singuri,
Şi este că nu avem nimic, doar poate a voi,
Dar nici măcar a voi se vede din năravuri
Că nu mai voim binele, ci doar a păcătui.
Deci, nimic n-avem dar ni s-a dat totul,
Păcatul şi plăcerea ne sunt frate şi soră,
Fericirea o vrem pe tavă fără a plăti preţul,
Unii se întreabă, deşi au Scriptura şi-o ignoră,
Dacă mai este ceva după moarte, sau de ce
Nu li s-a cerut voie când s-au adus la viaţă?…
Vai, de viaţa noastră atunci aşa de vom zice,
Nevăzând frumuseţea lumii şi a veşniciei faţă.
Oamenilor, bărbaţi şi femei, fraţii mei,
Să ne trezim cât mai suntem în acest trup,
Căci nu ştim ce ne aduce clipa indiferenţei,
Iar dacă ne aduce moartea, când toate se rup,
Când sufletul se desparte de trup nemaiputând
Să lucreze binele, ca să-şi zidească sufletul
Prin iubirea fraţilor şi prin cele lumeşti urcând,
Ce vei face atunci omule, încotro îţi va fi locul?…
Omule, bărbat şi femeie, cum ai fost creat,
Adânc neştiut şi taină mare a iubirii şi unirii,
Tu crezi că adevărul e ştiinţă, poate fi posedat
Sau putea-va creatura să-l supună înţelegerii?…
Dacă ar fi aşa, înseamnă ca şi creatul ar fi una
Cu Creatorul, şi în loc de un singur Dumnezeu
Ar fi mulţi, ceea ce ar friza absurdul şi bezna,
Iar tu omule, încotro ar fi fost drumul tau?…
O, omule, numit şi cea mai mare minune,
Icoană vie creată după chipul Sfânt al Treimii,
Unde mintea asemuie pe Tatăl ce presupune
Că şi Fiul – Cuvântul, închipuie gândul inimii,
Adică cuvântul ce-l vorbim venit prin minte,
Iar sufletul ce le uneşte pe-amândouă închipuie
Pe Duhul Sfânt ce are unite în El, nedespărţite,
Pe Tatăl cu Fiul, deci omule, încotro ai obârșie?…
De ce laşi grijile şi patimile să te înrobească,
Chiar nu vezi putreda materie că nu-i săţioasă?
Nu simţi dorul fericirii ce veşnic va să trăiască,
Nu o clipă sau două, ci la a Tatălui casă şi masă?
Te-ai luat dupa ştiinţa ce-a ajuns în fundatură,
Tehnica îţi dă timp mai mult dar tot nu ai respiro,
Căci credinţa scade, e doar vis, nimic nu ne satură,
Deci, vai şi-amar de viaţa noastră, omule, încotro?…
Exemplul nostru cel mai sfânt
“Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei; când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16.8)
Acesta este cel mai bun fel de viaţă. Având pe Domnul necurmat înaintea ochilor noştri, avem cea mai măreaţă tovărăşie, cel mai sfânt model de viaţă, cea mai dulce mângâiere şi cea mai puternică înrâurire. Dacă ar trebui să fac o alegere care să ţină toată viaţa, aş alege: “Să am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei”. Starea normală a unui om al lui Dumnezeu este ca totdeauna ochii lui să privească în ochii Domnului său şi urechile lui să audă glasul Lui. Dumnezeul său este aşa de aproape de el, încât umple totul în jurul său şi trage linia vieţii sale. Câtă nebunie ar fi îndepărtată, câte păcate ar fi biruite, câte virtuţi ar fi eliberate, şi câtă bucurie am cunoaşte dacă am avea pe Domnul totdeauna înaintea ochilor noştri. Şi…
Vezi articolul original 105 cuvinte mai mult
Cum să-ţi faci ziduri în jurul familiei – Uţu Pop (Ekklesia, Arizona)
Photo credit
Diavolul nu ataca in masa, ataca in mod individual, in grup- familia, pentru ca stie, daca diavolul reuseste sa distruga o familie, distruge o biserica si distruge o societate si se dau lupte cumplite la nivelul familiei.
Uţu Pop (Ekklesia, Arizona) – Cum să-ţi faci ziduri în jurul familiei
Mesaj biblic la biserica Ekklesia din Peoria, Arizona – 13 noiembrie, 2016 – programul de dimineata:
Ridică zidurile din jurul familiei tale! Ridică zidurile din jurul inimii tale! Fă-te tare şi impregnabil împotriva duşmanului!
Ekklesia Christian Center
http://www.ekklesiaro.com/
Efeseni 6:10-18
10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în* puterea tăriei Lui.
11 Îmbrăcaţi-vă* cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii* şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor**, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor† întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
13 De aceea*, luaţi toată armătura…
Vezi articolul original 767 de cuvinte mai mult
Norvegienii i-au luat copilul din braţe – Cinci copii ai unei familii din Arad, răpiţi de norvegieni
FOTO Aradon
Familia Claudia Stancu 31 mai 2015
VIDEO by scandinavdk
Cinci copii ai unei familii din Arad, răpiţi de norvegieni
Doi soţi din Arad acuză autorităţile norvegiene că le-au agresat şi răpit copiii. Abuzul s-ar fi petrecut în urmă cu câţiva ani, după ce poliţiştii din Norvegia i-au acuzat pe părinţi că ar avea probleme cu legea şi că nu îşi îngrijesc copiii, aşa cum trebuie. Mai grav este că acţiunea a fost justificată de o declaraţie a unor oficiali norvegieni, în care tatăl copiilor a fost acuzat că ar fi un criminal, deşi omul nu a fost niciodată condamnat de vreo instanţă.
Marius Rădulescu şi soţia sa, Claudia, au împreună 7 copii. Pe 5 dintre ei nu i-a mai văzut de aproape 4 ani.
Marius Rădulescu are 40 de ani şi a plecat din România imediat după revoluţie, sperând într-un trai mai bun, pentru el şi familia sa…
Vezi articolul original 310 cuvinte mai mult
2 DECEMBRIE – ZI DECISIVA pentru FAMILIA NAN
Ne rugam ca Dumnezeu sa dea izbanda familiei NAN!
Dragi frati si surori, apelam la dvs. cu un caz special, stiind ca sunteti oameni rugativiNe rugam ca Dumnezeu sa lucreze la inima celor in fata caruia vor sta Dumitru si Mihaela Nan astazi, 2 decembrie, cand isi vor primi sentinta. Doamne, da-le izbanda, sa fie gasiti nevinovati de abuz impotriva copiilor si sa fie liberi sa isi tina si sa isi creasca copii in sanul familiei. Dumnezeu sa ne asculte rugaciunile si sa lucreze in cazul familiei Nan!
Pentru cei care nu cunoasteti cazul, Barnevernet, Protectia Copilului din Norvegia, le-a luat cei doi copilasi, Bianca si Dragos, dar i-a inapoiat dupa ce Protectia Copilului i-a gasit nevinovati de abuz fata de copii. Mama, Mihaela Nan, a plecat intr-o vizita in Romania cu copiii si politia norvegiana a arestat tatal, Dumitru Nan. Multumim lui Dumnezeu ca l-au eliberat si acum ei…
Vezi articolul original 297 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 