Tot ce ești…

Tot ce ești stă într-o suflare
Dar rănești și nu te doare,
Cauți valori și pierzi valoare,

Calci cu tălpile pământul,
Atingi stelele cu gândul,
Dar mintea ți-o suflă vântul…

Măsori adâncimile,
Socoți  înălțimile…
Dar „nu-ți vezi măsurile”.

Treci prin foc dar rece ești!
Strângi comori dar sărăcești!
Mergi pe-un drum dar rătăcești…

Birui dar n-ai biruință,
Cunoști dar nu ai „știință”,
Știi dar nu ai conștiință…

Ai un Țel dar n-ai voință,
Ai Chivot dar nu-n ființă,
Ai un crez…dar n-ai credință!

Soare ai dar n-ai lumină…
Pace ai dar nu-i divină…
Râzi…dar duhul tău suspină!

Ai picioarele în mână,
Ai și Ținta la îndemână,
Dar, și-o inimă haină…

Viață ai dar nu trăiești…
Iubit ești dar nu iubești…
Te cunoști…dar te-ocolești!

Vrei din ceruri stelele,
Din pământ comorile,
Din lume plăcerile

Și-ți urmezi visările
Dar nu-ți numeri zilele
Să-ți faci socotelile!

Ai Cuvânt dar nu-i dai glas,
Te treci fără-a face-un pas…
Pleci…Și nu-ți iei bun rămas…

Visul viitoru-ți scurmă,
Urma îți rămâne în urmă,
Un suflu suflarea-ți curmă…

Tu îți glorifici sinele,
Moartea îți curmă zilele…
Ce câștigi nebunule?!

Ioan Hapca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s