Viorel Iuga: Oare nu aţi citit?

agnus dei - english + romanian blog

VIorel Iuga Protest Bodnariu la Arad 4

Oare nu aţi citit?
Când liderii naţiunii îi solicită Domnului Isus Cristos un punct de vedere despre viaţa de familie, Mântuitorul îi întreabă: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Dacă liderii României, religioşi de altfel, ar sta măcar puţin de vorbă cu Domnul Isus despre familie sunt convins că ar fi confruntaţi cu aceeaşi întrebare: oare nu aţi citit?

Văzând ce se întâmplă în lume şi în jurul nostru, mă întreb deseori: Oare creştinii şi liderii lor nu mai citesc Sfintele Scripturi? Sau chiar am ajuns în punctul în care deşi suntem creştini nu ne mai interesează ce spune Dumnezeu? Oare preşedintele ţării şi toţi ceilalţi cu putere de decizie…

Vezi articolul original 420 de cuvinte mai mult

Lupta cu timpul

Toate trec. Aşa e mersul lumii.
Timpul se scurge încet, dar sigur.
Puţin câte puţin se transformă-n zile
Luni şi săptămâni şi ani,
Se dizolvă-n infinit.

Uneori aş vrea să sparg
Tiparul timpului în care mă scurg.
Să sparg cadranul, care nemilos,
Mi-arată că trec şi eu cu zilele şi anii
Şi nu le-oi mai trăi.

Dar uneori mă simt deasupra timpului
Şi nu mă tem de urmele lăsate
Căci eu mă-ndrept nu spre sfârşit !
Eu trăiesc pentru eternitate.

Acest gând măreţ transformă
Trista mea umblare-n bucurie,
Şovăiala mea în voioşie
Privesc spre ce va să vie,
Nu spre ce murit-a în trecut.

Mă lupt cu tine, căci mintea nu-mi dă pace
Mă lupt să te înving şi să nu cred
Că zi de zi eu pierd şi pier.
Dar eu câştig în inimă un Dumnezeu!
Mai mare, tot mai mare.

Timpul cu care mă lupt
Aprofundează tot ce a trecut
Astfel, nu e un cerc ce se roteşte
Ci viaţă, ce clipă de clipă izbucneşte
An de an se înnoieşte.

La sfârşit nu voi mai spune: „Am trecut”
Ci bucuros, dar ostenit: „Iat-am ajuns.”

Lacrimi, apoi seceriş plin de bucurie

Dumnezeu e în control

“Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126.5)

Anotimpul ploios este prielnic pentru semănături, pe când un pământ prea uscat nu este bun. Sămânţa semănată cu lacrimi şi cu mare grijă şi mari suferinţe, va creşte cu atât mai repede, şi sarea lacrimilor îi va da o putere care o va păzi de stricăciune. Adevărul spus cu multă seriozitate are putere de două ori mai mare. Deci în loc să oprim semănăturile din cauza necazurilor, să dublăm eforturile noastre, căci acesta este timpul potrivit.

Sămânţa cerească nu poate să fie aruncată cu uşurătate şi veselie. Dacă o întristare şi o îngrijorare adâncă pentru suflete însoţesc învăţătura sfântă, acestea sunt mai de folos decât tot ce s-ar spune cu uşurătate. Am auzit vorbindu-se de oameni care plecau la război cu inima veselă, şi care au fost învinşi; la fel se întâmplă în general cu aceia care…

Vezi articolul original 104 cuvinte mai mult

Stiri TVR – Medicul român Mihaela Smicală în România, cu speranţa că autorităţile o vor ajuta să-şi recupereze copiii

agnus dei - english + romanian blog

dr-camelia-smicala-la-tvr-bucuresti-octombrie-2016

Prinşi în mijlocul unui război juridic între părinţi, doi copii trăiesc într-un coşmar. Micuţii, care au o mamă româncă şi un tată finlandez, sunt lipsiţi de căldura unui cămin. Trăiesc într-un centru de plasament din Finlanda. Mama, ajutată de autorităţile de la noi, se luptă să îi recupereze. Susţine că cei mici sunt nefericiţi. Şi, ca să dovedească asta, a înregistrat discuţiile pe care le-a avut cu ei.

Maria, de 10 ani, şi Mihail, de 11 ani, sunt victime colaterale în războiul părinţilor.

Medicul român Mihaela Smicală se luptă în instanţă cu fostul ei soţ – finlandezul Petri Jalaskoski – pentru custodia copiilor. Acum un an, cei mici au fost smulşi din braţele mamei, după ce tatăl le-a spus autorităţilor că femeia ar vrea să fugă cu ei în România. Atunci, ea a reuşit să îi recupereze. Dar i-a pierdut din nou, după un an, din alt motiv.

Până când…

Vezi articolul original 142 de cuvinte mai mult

Andreea Sutton Arestata – Apel la rugaciune, apel la Presedintele Klaus Iohannis

agnus dei - english + romanian blog

andreea-sutton

Andreea Sutton a fost arestata- arestata pentru acuzatie de rapire a fiicei Naomi Sutton de la liceu. Dupa cateva ore in arest, Andreea a fost eliberata, dar nu inainte de-a fi umilita complect. Andreea a mai aflat ca fetele, Naomi si Victoria, au fost mutate la o distanta de 4 ore de la ea, desi fetele nu sunt adoptate si legea nu permita ca fetele sa fie plasate in alt oras fara acordul parintilor…. rugati-va pentru Andreea caci va trebui sa se prezinte la tribunal in ultima saptamana din Noiembrie si sa raspunda la aceste acuzatii de rapire, pentru care politia nu are nici o dovada.

Arrested for accusation of „kidnapping” my daughter Naomi Sutton from school. 17.10.2016 Preston Police, Lancashire.

Vezi articolul original

Argument…luminos

La moara lui Felix

argument-1

„…eu una știu: că eram orb, și acum văd.” (Ioan 9:25)

Se născuse orb, iar întunericul din viața lui genera întrebarea: „Cine a păcătuit…?” Asupra acestei dileme a adus lumină Învățătorul. Dar nu doar asupra dilemei. A adus lumină și în viața acestui nefericit care-și dusese existența în beznă.

Venirea la lumină a fost o a doua naștere. Nașterea în lumină. Poate credea că toți cei din jur se vor bucura împreună cu el la sărbătoarea vieții lui. Dar n-a fost întâmpinat cu flori, ci cu întrebări. Pentru că Cel care-i alungase întunericul era luat în colimator, fariseii au socotit că e un prilej potrivit să-L prindă. Și proaspătul „luminat” a avut parte de un interogatoriu.

„Cine? Când? Cum? Ai fost, într-adevăr, orb?” El răspundea cu sinceritate, deși căutau să-i întindă capcane. Prin insinuări viclene. Scopul lor era întunecat, pentru că luptau împotriva Luminii.

În fața acestui tir de întrebări…

Vezi articolul original 159 de cuvinte mai mult

Tablou autumnal

La moara lui Felix

piersici

Pe șevalet e pânza încă goală
Dar toamna-și varsă marea de culoare
Din lan, din pom, din crâng, din iaz, din floare
Și toate prind pe pânză rânduială.

Imaginea se-ncarcă, prinde viață,
Din tinda toamnei se pornește vântul
Spre porumbiștea deșelând pământul
Și spre mătasea verde din fâneață.

De rodul greu din ram scâncesc proptele
Sub mărul plin de râsete rotunde,
Iar dinspre piersici simți cum te pătrunde
Belșugul galben până la plăsele.

E grea povara dulce din livadă
Cum și în cucuruz cu greu apasă,
Și peste tot, când seara-ncet se lasă,
Se-nchide-a mulțumirii acoladă.

Pe pânză-i rodul plin al unei toamne,
Iar șevaletul tace a uimire;
Privesc tabloul plin de mulțumire
Dar să-l semnez nu pot, semnează-l, Doamne!

Căci doar a Ta e din vecii rodirea
Chiar dacă noi mai scrijelim pe glie,
De-aceea pun pe pânza caldă, vie,
În loc de semnătură…mulțumirea!

Simion Felix Marțian

Vezi articolul original