În Legea Ta…

În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaștem ce se cere
Să Îți predăm terestrul trai…

Din ea cunoaștem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeția
Pân’ la edenicul hotar.

În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.

Din Legea Ta răsar povețe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumusețe,
Realitate, nu miraj.

Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.

Neacceptând o alianță
Cu stări sterile, pământești
Deschide căi spre cutezanță,
Spre bucurii duhovnicești.

Au îndrăgit-o și profeții
Și toți acei ce s-au predat
Și-au fost puternici când nămeții
Spre spațiul lor s-au îndreptat.

În Legea Ta găsim soluții
La orice-n viață s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuții
Spre Tine să putem privi.

O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Ești cel mai minunat părinte
A Ta prezență n-are-apus.

George Cornici

Teamă sfântă

Dumnezeu e în control

“Cine se teme de poruncă este răsplătit.” (Proverbe 13.13)

O temere sfântă de Cuvântul lui Dumnezeu este ca şi cum ţi-ai depune banii la bancă, cu o dobândă mare. Oamenii se socotesc mai înţelepţi decât Cuvântul lui Dumnezeu şi-şi îngăduie să-L judece. “Eu nu am lucrat astfel din temere de Domnul.” Noi socotim însă cartea lui Dumnezeu fără greşeală şi prin ascultarea noastră dovedim că o preţuim. Acest Cuvânt nu ne produce groaza, ci ne dă o temere de fii, care îndeamnă pe copii să nu supere pe părinţi. Nu ne temem de pedepsele lui, pentru că ne temem de poruncile lui.

Temerea de Cuvântul lui Dumnezeu ne dă odihna smereniei, care este mult mai bună decât nepăsarea mândriei. Temerea aceasta ajunge să fie pentru noi o călăuză în toate mişcările noastre, un imbold ca să urcăm pe înălţimi şi o frână când coborâm. Feriţi de rău şi călăuziţi pe…

Vezi articolul original 79 de cuvinte mai mult

Căldiceii

viata omului

Noi știm despre căldicei că sunt oamenii aceia care fac lucrurile pe jumătate. Merg cu frâna de mână trasă. Nu fac evanghelizare, dar nici nu participă când fac alții, nu învață o cântare nouă (aproape) niciodată, dar nici nu permit altora să “devieze” de la repertoriul tabu. Nu se pregătesc pentru predică, lăsând totul în “seama lui Dumnezeu”. Dar nici nu convertesc pe nimeni! Nu bagă mâna în pungă pentru săraci, pentru misiune, pentru medicamentele bolnavilor, pentru… Dumnezeu! Ei au filosofia bătrânului boier Patriarheas din opera lui Kazantzakis (care și-a bătut copilul și sluga pentru că au dat mâncare săracilor): “bune sunt toate acestea și sfinte să le auzi duminica în biserică, să le spună popa din amvon, dar să te întorci acasă, și să le pui în faptă, trebuie să fi nebun după Dumnezeu!” Adevărul este că oamenii căldicei sunt nebuni pentru sine…

Francis Chan spunea că “oamenii căldicei nu trăiesc…

Vezi articolul original 776 de cuvinte mai mult