Îndemn la veghere

Cât despre ziua aceia iată,
Nu știe nimeni pe pământ
Nu știu nici îngerii, nici Fiul,
Ci doar Părintele cel sfânt

Doar Tatăl știe ziua sfântă
Când Fiul va veni pe nori
Ca să Își ducă Aleasa-Acasă
În țara veșniciilor.

Dar ni se spune-n Evanghelii
Căci,  cum era cu Noe-odat’
Așa va fi și-n ziua-n care
Domnul va reveni îndat’

Nu va fi publicat în ziare
Nu va fi timp cronometrat
Dar nu e mult și Domnul vine
Ne spun și semne neîncetat.

Viața va fi ca mai-nainte
Și cursul ei își va urma
Când dintr-o dată unul…
Și celălalt va rămânea…

Unul pleca-va-n veșnicie
Pe norul alb, acolo sus…
Și celălalt jos va rămâne
În chinul veșnic făr-Hristos…

Vegheați – zicea Isus atuncea
Căci ceasul nu-i știut jos
Dar acela ce veghează
Va fi pururi cu Hristos

Fii gata dar în orice clipă
Curând Stăpânul va veni
Și robul credincios atuncea
Cu mare har îl va primi

Dar de-i robit de nepăsare
Acela-i rob necredincios
Stăpânul când veni-va-n noapte
…’L prinde-n lucruri fără rost…

Prin slujitorii ce-i trimite
Afară îl va arunca
Și plânsul și durerea amară
Ființa îi va inunda…

Deci, haideți să veghem întruna
Și să primim cerescul sfat
Și când va răsuna chemarea
Să fim gata în orice ceas.
Amin

Sav Simona

Mângâiere în drum spre casă

“Iosif a zis fraţilor săi: “Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”(Geneza 50.24)

Iosif fusese pentru fraţii săi o providenţă întrupată. Toţi “Iosif”-ii, adică protectorii noştri pământeşti mor şi, odată cu ei se duc şi multe ajutoare. Egiptul n-a mai fost pentru Israel la fel după moartea lui Iosif, şi lumea nu va mai fi pentru noi ceea ce era când trăiau cei dragi ai noştri.

Dar ce mult a fost îndulcită suferinţa cauzată de această moarte! Israel avea făgăduinţa că Dumnezeul cel viu îl va cerceta, îl va vizita. O vizită, o cercetare a lui Dumnezeu! Ce favoare, ce mângâiere şi ce ajutor ceresc! Doamne, vizitează-ne astăzi, cu toate că noi nu suntem vrednici Să intri sub acoperământul nostru!

Dar o făgăduinţă şi mai bună ni s-a dat: Domnul îi va scoate din această ţară. Ei aveau să fie primiţi cu răceală în Egipt după moartea lui Iosif, şi ţara aceasta avea să ajungă pentru ei o ţară a robiei. Dar nu va fi totdeauna aşa; ei vor ieşi din ea printr-o izbăvire dumnezeiască şi vor intra în ţara făgăduinţei. Noi nu vom plânge aici pentru totdeauna. La rândul nostru vom fi chemaţi în ţara slăvită, ca să îi întâlnim acolo pe prea iubiţii noştri. “De aceea mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

Charles Spurgeon