V O R B E 

Ciprian Barsan


Unii crestini sunt gata sa se bata pentru un adevar,dar nu sunt gata sa iubeasca Adevarul….

Unii crestini ar „avea credinta” ca sa mute muntii din loc..dar nu ar „avea credinta” ca sa isi mute picioarele din dormitor pana la biserica….

Dani Varan

Vezi articolul original

Balada iubitorului de poezie

I
Azi, Alina vrea să știe
Cum se scrie-o poezie;
Ia un pix și-o foaie mare
Și privește fix în zare.
A intrat bunelu-n casă
Da’ nepoata tot la masă,
Visătoare și pierdută
Într-o lume neștiută.
-Cum, Alino, iarăși scrii?
-Da, tătuță, poezii.
O privi bunicu-atent:
-Cine-a spus că ai talent?
-Cum să n-am talent? Doar știu
Așa bine ca să scriu!
La povești cu-„a fost odată”
Toți îmi spun că-s talentată.
Am și rime-n dicționar…
Dar ceva tot nu mi-e clar:
Un poet, dacă e mare,
E-nțeles de fiecare?
Un poet recunoscut
Are multe de făcut?
-Da, Alino, el muncește
Fiindcă omul îl citește
Și-ale lui învățăminte
Merg la inimă și minte.
Deci poetul cred că are
O răspundere cam mare
Și-ar trebui să se gândească
La o vorbă latinească
(Bine e s-o știi și tu):
„Vorba zboară, scrisul nu”.
Uite, spre edificare,
Am să-ți spun o întâmplare.

II
…Cic-ar fi trăit odată,
Într-o țară depărtată,
Un poet tânăr, vestit,
Cu cărți multe și citit.
Da-n poezia dumisale
Nu erau toate… morale:
Omul drept era anost,
Cel timid, puțin cam prost;
Un nătâng, cel muncitor;
Omul calm, plictisitor;
Iar creștinul, garantat,
Avea creierul spălat.
Cei frivoli aveau în schimb
Împrejurul lor un nimb;
Vicioși și desfrânați,
Toți erau elogiați-
Cum că nici nu-i vina lor
Ci doar sunt cuprinși de-un dor
Și de-o patimă aprinsă
Pentru-o viață mai distinsă.
Ei, și cei care-l citeau
Meditau si chibzuiau
Sau se amuzau discret:
-Ce poet, halal poet!

Poate că mai bine-ar fi
De povestea s-ar sfârși…
Dar era într-un sătuc
O grădină și un nuc;
Iar sub nuc, de dimineață,
Un flăcău c-o carte-n față
Tot citea și tot ofta,
Căci, din câte-nțelegea,
El era neștiutor
De-așa trai amețitor.
Și, spre sferele „înalte”,
Începu mintea să-i salte.

-Uite-așa aș vrea să fiu,
Nu să stau ca mortul viu,
Nu tot casă și mâncare,
Tot atent la fiecare,
Asta-i bun, asta-i păcat-
Doamne, cât îs de blazat!
Cum și eu-s poet din fire
Aș mai lua, să mă inspire,
Uite-așa, câte-un pahar,
Nu chiar zilnic, ci lunar
Și la primul meu volum
Am să vin aici, în drum,
Lângă nucul din grădină,
Eu și mintea mea preaplină.
Atunci mama și cu tata
Or să-și schimbe judecata,
Auzind din a mea gură
Cum țâșnește-nvățătură;
Și-și vor spune toți încet:
-Ce poet, halal poet!

Cum, desigur, bănuiți,
Lăsă casă și părinți,
Lăsă turma pe imaș
Și porneste spre oraș.
Unde se îndreaptă-ntins
Spre o cârciumă, convins
Că-ntr-un mediu mai ales
Va fi mult mai înțeles
Și dintr-o poezie, două
Va crea o lume nouă.
La jumate de pahar
I-a venit așa, un dar,
De-a trântit vreo cinci cuvinte
Despre inimă si minte.
A băut toată licoarea
Dar n-a mai simțit chemarea
De a scrie; și-a plecat
La hotel și s-a culcat.
A venit a doua seară
Și c-o dispoziție-amară
A băut o sticlă-ntreagă!
Cine să-l mai înțeleagă
Când se bâlbâia plângând
C-ar mai scrie înc-un rând?
Ei spuneau: -Da, înc-o tură,
Înc-un rând de băutură!
…Și-uite-așa în șapte luni
Și-a făcut prieteni buni,
Nici celebri, nici titrați,
Doar alcoolici și ratați.
Iar în vremea asta toată
Stătea lumea neschimbată.

Tot așa, până-ntr-o seară,
Lâng-o băutur-amară,
Omul nostru de sub nuc
Privea jalnic și năuc
La un tinerel bețiv,
Rupt, murdar si costeliv,
Nici in viață, nici pe moarte,
Dar privind intens o carte;
Și c-o dragoste timidă
Încerca să o deschidă,
Tot spunând: -Ce poezii,
Armonii și fantezii!
Vezi că viața e frumoasă?-
Și, punând capul pe masă,
Tot bolborosea încet:
-Ce poet, halal poet!

Omul nostru s-a gândit
Și-o idee i-a venit:
-Eu, de-atâta timp plecat,
Să-l cunosc, n-am încercat,
Pe acest poet vestit,
Cu cărți multe și citit.
Ia să sun la poarta sa,
Poate mă va onora
Cu vreo două-trei cuvinte
Despre inimă și minte…
Chelner, încă nu-i de plată,
Ies puțin, mă-ntorc îndată!

Și-acest tânăr, cum se știe
Aspirant la poezie,
O porni în pas voios
La vreo patru străzi mai jos,
Unde a aflat c-ar sta
Cel pe care-l căuta.
La o poartă impozantă
De persoană importantă
Vru să sune, dar pe dat’
O mașin-a claxonat,
Iar o voce i-a strigat:
-Ce faci, omule, ești beat?!
-Nu-s nici beat, nici infractor
Și-am să-ți spun curând pricina,
Dar nu vrei să-ți muți mașina,
Că-mi stă roata pe picior?
Și-a mai spus, privindu-l fix
Pe șoferul enervat:
Nu fi, dom’le, supărat,
Caut pe poetul X.
-Voi sunteți nebuni cu toții,
Chiar credeți că domnul vrea
Ca să vadă toți netoții
Ce răsar la poarta sa?!
Care-i baiul dacă scrie,
V-a pus el să vă-mbătați?
Luați-vă o meserie
Și mergeți de vă spălați.
Doamne, că mulți proști mai sânt!
A strigat șoferul tare-
Și-l trântește la pământ,
Printre ghionturi, pe cel care,
Venind idolul să-și vadă,
Nu știa ce să mai creadă.

Ei, dar uite o speranță,
Căci în poartă s-a ivit
Un bărbat foarte-ngrijit,
Foarte plin de importanță.
-Hai, Ioane, că-s grăbit;
Ce-i cu omul din noroi,
Alt artist nereușit?
-Da, maestre, alt gunoi.
Omul nostru de sub nuc
Ar fi vrut să urle dar,
A șoptit zâmbind amar:
-Am rămas făr-un papuc!
Și-acum, draga mea nepoată,
Am încălecat pe-o roată
Și ți-am spus povestea toată,
Am încălecat pe-o șa
Și ți-am spus poveste-așa…

Hai, Alino, nu fi tristă,
Că în lume mai există
Cei din care a trimis
Domnul nostru, când a zis:
„Mergeți, propovăduiți,
Ce-ați văzut, ce-am spus, ce știți!”
Deci, pe când mergea spre bar,
Fără ghete și murdar,
Omul nostru-a întâlnit
Alt om, ce i-a dăruit
Cartea printre cărți întâi,
Cartea cea de căpătâi.
-Știu! fetița a strigat-
-Biblia; și-a fost salvat!
Doamne-o piatră mi s-a luat
De pe suflet, fiindcă eu
Știu că bunul Dumnezeu
Îți explică unde-i greu.
-Da, Alino, mai ales
Când în cale le mai ies
Scrieri bune, inspirate,
Pentru suflete salvate.
Și-acu’ gata, plec la treabă,
Că bunica e cu grabă;
Iar mă ia la săpunit
Că am timp de povestit!…

III
A rămas Alina-n casă
Și, cu coatele pe masă,
S-a gândit ce s-a gândit
Până când a ațipit.
Și în vis i-a apărut
Un om blând, cu grai plăcut,
Ce dădea la toți de știre
Despre marea mântuire.
Tot bolnavul și-ntristatul
Se-ndrepta spre-acest sătuc,
Unde-i aștepta bărbatul
În grădină, sub un nuc.

Carmina Iri Voicu

Pastor Sorin Cigher: Banii, funia și adio… veșnicie

agnus dei - english + romanian blog

iudabaniibribe-judas

Banii, funia și adio… veșnicie

Cu mâinile tremurânde și cu inima în palpitații, cu nerăbdarea îmbogățirii fără muncă, un tânăr orășean bate la porțile conducătorilor vremii, aducând rezolvarea unei dileme stânjenitoare:

Cât îmi dați că vi-L vând?  Mă grăbesc, primesc oricât, nu pun condiții, doar să-mi văd banii în pungă…. Nu îmi pasă ce urmează, nu mă intersează ce va fi după mine, nu mă privește soarta generațiilor care vin! Eu vreau să mă simt bine acum! Vreau să am bani! Viitorul meu e în siguranță dacă am, gândea vânzătorul.

Iuda este un reper negativ pentru mulți din vremea noastră! Pentru cei ce iubesc arginiții. Fac orice și oricât, pentru a-i avea în buzunar! Dar înainte de a-i avea în buzunar, îi au în inimă! Drept dovadă stau cozile interminabile ale DNA-ului.

Nu te numeri printre aceștia? Fă un exercițiu de sinceritate, vorbește cu tine însuți, avându-L pe Dumnezeu…

Vezi articolul original 520 de cuvinte mai mult

Steven Bennett: Ceea ce se intampla in Norvegia cu copiii se extinde si in alte tari. – „Save the Children” – Blogger Steven Bennett

agnus dei - english + romanian blog

steven-bennett

Steven Bennett (fragment din video de mai jos):
Copiii suferă în Norvegia. Și ceea ce se întâmplă în Norvegia se întâmplă acum în alte țări. Nu la această extremă, dar nu departe de ea.  Am studiat-o si puteți sa o cititi, puteți merge pe pagina mea de Facebook –

https://www.facebook.com/Steven.R.O.Bennett

O parte importanta pentru mine a fost să ma conectez cu victimele și să aud poveștile lor și să le citeasc cazurile. Ei mi-au trimis cazurile lor. Eu nu sunt avocat, dar este foarte clar ca atunci când citesti unele dintre aceste rapoarte din aceste cazuri, sa iti dai seama ca orice copil ar putea fi luat, daca  se incadreaza in grupul lor de lista. Este posibil să fie luat orice copil  În cazul în care unui vecin nu vă place, sau dacă aveti un vecin rasist sau dacă există cineva care are pica pe dumneavoastra, o vendetă, doar un raport anonim – nu trebuie să-mi dau numele. Aș putea…

Vezi articolul original 396 de cuvinte mai mult

Genocidul împotriva creștinilor din Irak – o realitate zilnica

agnus dei - english + romanian blog

genocide-in-iraq FOTO myocn.net

Cea mai mare criză umanitară a erei noastre se desfășoară în Orientul Mijlociu, unde mii de creștini se confruntă cu genocidul. Videoclipul arată cum înarmați fiind, membrii SIIL împușcă creștini într-o zonă aridă. Ilustrează și ucigașii SIIL decapitând creștinii pe o plajă.

Maryam El Zakhm: Fiica mea are coșmaruri și începe să urle în mijlocul nopții: „Vin să ne omoare!”
Unele dintre cele mai vechi artefacte și biserici creștine au fost distruse cu sălbăticie.
Teroriștii au încercat să șteargă moștenirea creștină a orașului Maaloula, trăgând cu armele în icoane. Au folosit cuțite pentru a profana imaginea Ultimei Cine.

Un grup intitulat „In Defense of Christians”, a organizat evenimente timp de trei zile în Washington. Aceste evenimente au fost nu doar pentru a-i provoca pe dătătorii de legi să acționeze, ci pentru a discuta totodată despre implicarea creștinilor americani.
Aram Hamparian: Din păcate, lucrurile se înrăutățesc în Irak, Siria…

Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult

Nevoia de a deschide gura

Dumnezeu e în control

“…Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umple.” (Psalmul 81.10)

Ce încurajare este această făgăduinţă pentru rugăciune! Vederile noastre omeneşti ne fac să cerem lucruri mici, pentru că mici sunt şi meritele noastre. Dar Domnul ne îndeamnă să cerem mari binecuvântări. A ne ruga ar trebui să fie un lucru aşa de simplu, aşa de firesc şi aşa de obişnuit, cum este deschiderea gurii. Când un om este cu adevărat plin de râvnă, el deschide gura larg, şi versetul de mai sus ne îndeamnă să fim plini de râvnă, de ardoare, în rugăciunile noastre.

Să nu ne temem de a fi îndrăzneţi faţă de Dumnezeu şi de a-I cere binecuvântări mari şi numeroase. Citiţi şi ce scrie la începutul psalmului: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului” şi apoi “deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea”. Pentru că El a dat deja poporului Său atât de mult…

Vezi articolul original 124 de cuvinte mai mult