Zi: 11 septembrie 2016

Drumul Lui

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Luca 9:51 “ Când s-a apropiat vremea in care avea sa fie luat in cer, Isus si-a indreptat faţa hotárât sa mearga la Ierusalim.”

Avem cu toţii drumul nostru-n lume,
Mai luminat sau mai intunecos,
Mai drept, sau poate mai anevoios
Nu poţi s-alegi sa-ti mearga rau sau bine.

Dar este Cineva, Care-a ales
Un drum de simplitate si ocara,
Un drum de jertfa si de grea povara,
Ce pare uneori de ne-nţeles.

Fiul lui Dumnezeu, Stapânul vieţii,
Ca Fiu al Omului S-a intrupat,
Sa moara pentru-al meu si-al tau pacat,
Ca sa scapam de sub pedeapsa morţii.

In Betleem I-a fost primul popas,
In ieslea de saraca umilinţa,
Inveşmântând Divina Lui  Fiinţa
In chip de om, de gingaş Copilaş.

A mers prin Israel ducând iertare
Cu mâini şi cu priviri de Dumnezeu
Şi vindecaţi, primind din harul Sau,
Mulţi L-au urmat, dar pâna unde oare?

L-au insoţit cu zarva de-Mparat
Si osanale, in Ierusalim
El, in tacere, lacrima sublim
Şi se ducea a fi crucificat.

Când a fost prins, El S-a predat pe Sine
Celor ce s-au grabit a-L judeca
Şi a urcat tacut spre Golgota,
Gândindu-Se la tine si la mine.

Pe dealul rastignirii, S-a oprit.
Putea sa cheme ceru-n ajutor,
Şi ingerii ar fi venit in zbor,
Cuvântul Lui de le-ar fi poruncit.

Dar El, tacând din nou, a suferit
Pana la moarte, pentru-a ma salva.
Pe cruce, a-ndurat pedeapsa mea
Şi prin credinţa-n El sunt mantuit.

N-am cunoscut un mai tacut Cuvânt,
Mai graitor prin fapte, ca oricine
Caci drumul Lui vorbeste de la sine,
De la umila iesle, – la mormânt.

Dar au urmat si zorii învierii,
Caci Domnul vieţii nu putea sta mort.
El a-ngropat păcatul nostru tot,
Şi-a revenit cu vestea impăcării.

S-a arătat atunci la ucenici,
Rostindu-le divinul „Pace vouă!”,
Cuvinte ce-s valabile si nouă,
Acelor ce ne-am adunat aici.

Căci blândul Miel a câştigat iertarea
Pentru toti cei ce cred in jertfa Sa
Dacă nu ai in suflet pacea Sa,
Cere-I iertare, şi indreaptă-ţi calea.

Alege drumul Lui să il urmezi:
Ingroapă-ţi azi trecutul păcătos,
Vino la viata ce o dă Cristos,
Viaţă prin care sa Îl onorezi.

Isus e Calea.  Roagă-te la El
Şi cere-I astazi să te curăţească;
Cheamă-L de-acum să te călăuzească,
Şi … la sfirşit de drum, vei fi … in cer.

Nichita Daniela

El împarte totul cu noi

Valeria Iancu Lasă un comentariu

“Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu.” (Ioan 17.22)

Iată ce mare este dărnicia Domnului nostru, căci El ne dă chiar bunurile Sale. Numai o parte din averile Sale i-ar îmbogăţi peste măsură de mult, pe toţi îngerii pe care i-a creat El, şi iată că Domnul Isus vine să ne dea nouă tot ce posedă El. Ar fi un har nespus de mare dacă ne-ar îngădui să luăm de sub masa harului Său, o singură fărămitură din bunătatea Sa; dar El pregăteşte toate din belşug şi ne pofteşte să ne aşezăm la ospăţul Lui. El vrea să o vadă pe Mireasa Lui tot aşa de bogată ca şi El şi nu vrea să aibă nici o slavă şi nici un har fără să le împartă cu ea. El nu poate fi mulţumit decât dacă noi suntem moştenitori împreună cu Ei astfel ca să avem parte de aceleaşi bunuri ca El. Toate lucrurile pregătite pentru El trebuie să fie împărtăşite şi de răscumpăraţii Lui. În casa Sa El nu este un membru care să-şi încuie uşa şi să-i ţină pe ai Săi la distanţă, ci le dă toată libertatea celor din casa Lui, ca tot ce este al Lui să fie şi al lor. Lui îi place să-i vadă folosindu-se slobozi de comorile harului Său, însuşindu-şi tot ce pot să ia. Plinătatea fără margini a bogăţiei Sale este la fel de gratuită şi de aproape de credincios, ca şi aerul care-l respiră. Care dragoste este mai minunată ca a Sa? Ce să cerem mai mult, când avem asemenea dovadă a bunătăţii Sale, în prietenia pe care ne-o arată şi în dărnicia de care se foloseşte faţa de noi! Sufletul meu, binecuvântează pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Sale.

Charles Spurgeon