Doamne, dacă n-aș avea…

Doamne, dacă n-aș avea
Glas să-mpărtășesc părerea,
Mulțumirea sau durerea,
Atunci, Doamne, te-aș ruga
Să-mi vibrezi Tu coarda vocii!
Și pe-altar de adorare
Ți-aș aduce o cântare
Ce Ți-o-nalță orice floare
Când presimte-n ea bobocii,
Împrăștiind peste coline
Vorbe bune, despre Tine.

Doamne, dacă n-aș avea
Decât liniște, să port
În timpanul meu cel mort,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Ca oceanul de tăcere
Să-l seci Tu, de dragul meu;
Ca să pot s-aud mereu
Despre bunul Dumnezeu,
Despre marea Lui putere-
Și-orice strigăt de-ajutor
Să mă facă lucrător.

Doamne, dacă n-aș avea
Decât ochi fără privire
Ca-ntr-o lungă adormire,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Ca, în marea-Ți îndurare,
Să-mi redai culoarea vieții,
Bucuria dimineții,
Vraja din lăsarea ceții.
Și, văzând a Ta lucrare,
Să mă-nchin și să Îți spun:
-Doamne, știi că totu-i bun!

Doamne, dacă n-aș avea
Chip să mișc a mea făptură
În lumeasc-alergătură,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi strângi oasele uscate,
Să-mi faci umblet, să-mi faci pas,
Să fiu mântuirii glas
Din cetate în cetate;
Ducând până-n largul zării
Vestea bună, a iertării.

Acum văd, aud, vorbesc,
Întind mâna sau pășesc
(Pentru toate-Ți mulțumesc)!
Însă, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi dai fir de-nțelepciune
Ca să spun, în rugăciune:
-Doamne, dacă n-aș avea
Tot ce am, tot ce mi-ai dat,
Tot pe Tine Te-aș urma
Ne-ncetat.

Carmina Iri Voicu

O inimă tare

“Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!”(Psalmul 27.14)

Da, nădejdea noastră să fie în Domnul; El este vrednic de a fi nădejdea noastră şi El nu va lăsa să fie dat de ruşine, sufletul care se încrede în El.

Aşteptarea noastră să fie fără teamă (neclintită). Să nădăjduim că Dumnezeu ne va da o mare izbăvire şi să fim gata să-L lăudăm pentru aceasta.

Făgăduinţa care este în stare să ne încurajeze este la mijlocul versetului; “îmbărbătează-ţi inima”. Ea merge drept în punctul care are nevoie de ajutor, în centrul fiinţei noastre, care este inima noastră. Dacă inima este sănătoasă, totul va merge bine. Inima are nevoie de linişte şi odihnă şi ea primeşte acestea după ce va fi fost întărită. O inimă tare rămâne liniştită şi încrezătoare şi răspândeşte puterea sa în toată fiinţa noastră.

Cine poate să pătrundă până la izvorul ascuns al vieţii, adică până la inimă, ca s-o întărească, decât numai Dumnezeu, care a zidit-o. Dumnezeu este plin de putere şi poate să dea această putere celor ce nu o au. Fiţi dar cu inimă, căci Domnul vă va face parte de puterea Lui, astfel să fiţi liniştiţi în timpul furtunii şi bucuroşi în necaz.

Cel ce a scris aceste rânduri poate să spună ca şi David: “Nădăjduieşte în Domnul.” El a făcut acest lucru şi ni-l spune şi nouă, căci el a învăţat dintr-o lungă şi adâncă experienţă că este bine pentru om să nădăjduiască în Domnul.

Charles Spurgeon