Străin pe pământ

Gândul care se frământă prin lunga nopţilor tăcere
Aduce-n mine strălucirea ce este dincolo de stele.
Când aripile nopţii negre se-ntind încet în zori să zboare
În mine apare lin lumina ce este dincolo de soare.
Din razele ce vin cu slavă dorinţa-şi face a ei casă
Şi pune-n unghiul temeliei piatra-ncercată şi aleasă.
Când mintea care se supune credinţei ce îi e stăpână,
Privind la viaţa fără timp şi-a ei speranţă o adună,
Atunci simt firul strâns al lumii care mă ţine,aproape rupt
Iar pe lungi drumuri fără capăt,străin şi singur pe pământ.

Ochii deschid a lor fereastră privind a crucii înălţime,
Văzând durerea lui Hristos vărsată-n lacrimi pentru mine,
Iar sângele curs peste albul divinei Lui neprihăniri
Îmi dăruieşte o iubire prinsă-n eterne rădăcini.
Şi astfel ea îmi luminează cărarea-n noaptea grea a firii
Să pună-n mine şi să ude seminţele neprihănirii.
Când prin fereastră năvăleşte multă lumină,ce mă umple,
Încep să înţeleg esenţa şi din cuprinsul marii lupte.
Atunci sunt slab şi fără arme,în multe bătălii înfrânt,
Cu ale mele răni în suflet,străin şi singur pe pământ.

Gându-ndrăzneşte prin Cuvânt s-ajungă la chivot în slavă,
Ultima slujbă a-mpăcării să o-nţeleagă, să o vadă,
Urmând chemarea lui Hristos la judecata cea din urmă,
Tânjind să fie scris în carte şi să primească o cunună.
Dar vede focul încercării şi slăbiciunea e prea mare,
În fapte,gânduri şi cuvinte ce n-au putere nici răbdare,
Iar sufletul adună-n el atât de multe neputinţe
Plângând că nu poate avea atât de-nalte biruinţe.
Primesc apoi pe drumul meu al desnădejdei greu sărut
Care mă-ngheaţă şi mă ţine străin şi singur pe pământ.

Când gândul e neputincios, să prindă viaţa ce-i promisă,
Flacăra ei fiind în scrum şi în cenuşă aproape stinsă,
Când sunt învins în bătălii şi-atât de slab în marea luptă
Apropierea de chivot fiind prea-naltă şi prea sfântă,
Atunci pe drumul de pământ văd paşii lui Hristos în faţă
Cu trup firesc şi gândul sfânt prinse-n aceeaşi scurtă viaţă,
Şi pasul meu îl pun pe-al Lui, chiar dacă nu văd urma toată,
Apoi şi gândul Îl urmează,cu El victoriile poartă.
Şi-n bucurie cu speranţă în faţă la chivot le strâng
Să nu mai fiu în marea luptă străin şi singur pe pământ.

Stanculescu M.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s