„Nu treceți peste ce este scris!”

Eu nu credeam ce se vorbea de voi,
Că sunteți reci și-n suflet sunteți goi.
Dar, când o vreme între voi am viețuit,
M-am lămurit că-i adevăr ce-am auzit!
*

“Am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri…
În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări,
nu sunteți voi lumești și nu trăiți în felul celorlați oameni?
…Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
…învățați să nu treceți peste ce este scris…
Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?
…nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Cristos.”

(1Corinteni cp.1 v.11, cp.3 v.3 și v.16, cp.4v.6-7, și cp.3 v.11)

“Am auzit și eu de la ai Cloei
Că între voi e dezbinare, ceartă”,
Că adunarea voastră, laolaltă,
E-un foc de paie cu lumină moartă;
Că jertfele aduse pe Altar
N-au nici miresme sfinte și nici har!

Dacă-ntre voi sunt certuri, zavistii,
Cu basme și închipuiri băbești,
Nu mai sunteți ai Cerului copii.
Trăiți la fel ca oamenii lumești;
Și închinarea voastră, laolaltă,
E poleială, și oglindă spartă!

În pribegia vieții pe pământ
Vi s-a vestit Cuvântul minunat,
Că sunteți Templul Domnului ceresc
Și nu trăiți sub Lege și păcat;
Dar cine nu e sare și lumină
Nu are-n suflet dragostea divină!

Cine-a murit ca tu să fii salvat?
A murit Pavel, Petru, sau Ioan?
Cine e Domnul sfânt și-adevărat?
Cine te poartă înspre Canaan?
Nu e Cristos Mărețul Salvator?
Nu este El Păstorul tuturor?

Cine te face bun, deosebit,
Și cine te conduce-n adevăr?
Și tot ce ai, ce daruri ai primit,
Nu sunt de la Părintele din Cer?
Ai tu câștig, vre-o taină, vre-un folos,
Că unii sunt mai sus iar alții jos?

Nu treceți peste tot ce este scris,
Și nu răstălmăciți Cuvântul!
De nu trăiți în sfântă unitate
Sunteți ca pleava care-o duce vântul;
Și ce-i mai trist, ca după ce-ai crezut
Să nu mai știi de unde-ai început.

Nu puneți, fraților, o altă temelie,
Nu alergați ca orbii în deșert!
Cristos e Temelia vieții, vie,
Cu El ne ținem drumul crucii drept;
El este pentru noi Răscumpărare,
Lumină, Viață, Dragoste, Iertare!

Iertați, iubiți, slujiți smeriți,
Cântați cu inimi nepărtinitoare
Înveșmântați în strai cuviincios,
Privind la Cer, la viața viitoare;
Numai așa, trăind în adevăr,
Vom lumina ca stelele pe cer!

Să nu ne mai mințim în firea veche,
Să nu trăim în dezbinări și ură,
Să nu ne pierdem în slujiri deșarte,
Să fim creștini, și nu adunătură;
Căci pentru tot ce am făcut și-am spus,
Noi vom răspunde-n fața lui Isus!

Gelu Ciobanu

Curăţire pentru a purta roade

“Pe orice mlădiţă, care este in Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte ca să aducă şi mai multă roadă. “ (Ioan 15.2)

Iată o făgăduinţă de preţ pentru oricine vrea să ducă o viaţă rodnică. Ea este arătată, ce-i drept, sub o înfăţişare cam aspră. Mlădiţă care aduce roadă trebuie şi ea să fie curăţită? Trebuie chiar şi cei mai buni şi folositori să fie curăţiţi? Sigur că aşa trebuie să fie, căci cea mai mare parte din lucrarea de curăţire pe care o face Domnul se face prin întristări de un fel sau de altul. Nu pentru cei răi, ci pentru cei neprihăniţi sunt pregătite necazurile în lumea aceasta. Dar sfârşitul este mult mai de preţ decât o răsplătire a acestor necazuri. Dacă va ieşi din suferinţa noastră mai multă roadă pentru Mântuitorul nostru, nu vom avea păreri de rău pentru suferinţa pricinuită prin tăiere, nici de pierderea frunzişului nostru.

în afară de încercări, această curăţire se face prin Cuvântul lui Dumnezeu şi acest gând dă la o parte ceea ce este neplăcut în această făgăduinţă. Prin Cuvântul Său noi vom ajunge să fim mai supuşi, mai blânzi şi mai folositori. Domnul nostru care ne-a făcut să aducem roadă într-o anumită măsură, vrea să lucreze în noi astfel ca să ajungem la o vrednicie şi mai mare. Şi desigur că este o mai mare mângâiere în făgăduinţa de a aduce roadă pentru Dumnezeu, decât într-o făgăduinţă de a primi bogăţii, noroc şi onoruri.

Doamne, grăbeşte-te de a împlini cu mine Cuvântul Tău plin de har şi fă ca să aduc şi eu o roadă bogată spre slava Ta.

Charles Spurgeon