ÎN FINLANDA… de George Alexander

agnus dei - english + romanian blog

Photo credit Sever Gheorghe Photo credit Sever Gheorghe

În Finlanda, casele de copii au câte două celule.
Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În puşcăriile lor. În închisorile care sunt mai fragile decât lagărele de concentrare, dar, din care, durerea răzbate, parcă, mai vie pentru orice ființă umană, aruncată, în secolul 21! pe cimentul rece, în Europa!, în celulele disperării.

Totul este secret. Protecția Copilului din Finlanda este foarte grijulie. Ființele acestea umane, copiii noştri, adică!, mor cu zile… Unii nu urmează nici măcar şcoala. Mor în puşcărie…
Desigur, Breivik are mai multe drepturi, ca orice criminal asupra căruia CEDO veghează conştiincios, să fie tratat cu respect, corectitudine, ba chiar cu lux dacă se poate, înveselindu-i monotonia şi gândurile-i negre.

La acea frumusețe de nedescris, la copiii noştri, CEDO n-a ajuns.

Mihai Smicală este omorât zilnic la o adresă secretă…

Vezi articolul original 169 de cuvinte mai mult

Reclame

DIN PĂCATE… ARE DREPTATE, NEDREPTUL!

Popas pentru suflet

Am citit un articol scris de unul dintre cei mai extremiști și înverșunați liberali ai generației noastre, Michael Moore. El zice – mărturisindu-și pe față adâncul dezgust – că Donald Trump va câștiga!

Nu știu dacă are sau nu dreptate, dar de ne-o da Domnul viață, vom trăi și vom vedea.

Nu asta mi-a atras atenția, deși nu-i de ici de colo pentru un asemenea dihor să-și dea cu parfum.

Pe de altă parte, dacă acceptăm că suntem în vremea cea de pe urmă, ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla oricum și indiferent de ceea ce facem sau nu facem noi.

Însă, în articolul cu pricina, domnul cu pricina face o afirmație care mă cutremură, nu pentru că este vulgară sau ridicolă, ci pentru că este tragic de adevărată:

„Am câștigat războiul cultural! Majoritatea populației americane crede că avortul trebuie să fie legal, acceptă căsătoriile între homosexuali…

Vezi articolul original 346 de cuvinte mai mult

Celui care trebuie să vie

Matei 25:31 : „Când va veni Fiul Omului în slava Sa…”

Învăţătorule,
revino!
Întoarce-Te curând…
Te-aşteaptă scumpa-Ţi Maică
în lacrimi… suspinând,

cu inima străpunsă
de-o sabie nemiloasă.
Întoarce-Te, Isuse,
întoarce-Te acasă!

Întoarce-Te!
Te-aşteaptă cei mulţi şi obidiţi,
cei nebăgaţi în seamă,
cei slabi şi oropsiţi,

ca pace, mângâiere
Tu iară să le dai
cu Duhul vorbei Tale…
cu minunatu-Ţi grai.

Întoarce-Te, Stăpâne,
cu dor eşti aşteptat
de toţi acei pe care,
cândva, i-ai vindecat.

Te caută toţi „orbii”
şi-ntreabă: Unde eşti?
ca din lumina-ţi sfântă
şi lor să dăruieşti.

Te-aşteaptă toţi flămânzii
pe care i-ai hrănit
– cu dragoste şi milă –
mereu, necontenit…

Te-aşteaptă copilaşii
în poală iar să-i sui
şi dulcea-Ţi sărutare
pe faţa lor s-o pui.

Li-e dor s-audă iară
vreo pildă minunată
cu păsări… flori… şi îngeri
şi cu Cerescul Tată.

Te-aşteaptă cei ce-s singuri
– cu sufletul stingher –
să vii să le fii frate
şi sprijin, şi străjer.

…Şi-aşteaptă Magdalena
plângând îngenunchiată
cu faţa în ţărână…
De jale sfâşiată!

Da, Te-aşteptăm cu toţii
cu-un dor nepotolit.
Întoarce-ţe, Stăpâne,
Învăţător iubit!…

Milly King

Apleacă-te şi vei fi ridicat

“Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5.6)

Aceasta este o făgăduinţă: dacă noi ne plecăm, Dumnezeu ne va ridica. Smerenia duce la slavă; supunerea este calea ridicării. Aceiaşi mână a lui Dumnezeu care apasă asupra noastră ca să ne facă să ne plecăm, este gata să ne ridice ca să primim această binecuvântare. În lumea aceasta trebuie să te pleci, ca să câştigi. Mulţi se înjosesc în faţa oamenilor, dar nu capătă ocrotirea mult dorită. Dar acela care se pleacă sub mâna lui Dumnezeu, va fi îndreptat, sprijinit, îmbogăţit şi întărit de El. Obiceiul Său este de a-i smeri pe cei mândri şi a-i înălţa pe cei smeriţi.

Totuşi lucrările lui Dumnezeu îşi au vremea lor. Trebuie ca acum, chiar din această clipă să ne smerim, pentru ca Domnul să facă să nu apese asupra noastră mâna întristării. Când ne loveşte El, datoria noastră este să primim loviturile Sale cu o supunere totală. Înălţarea noastră va avea loc “la vremea ei” şi Dumnezeu este cel mai bun Judecător al acelui ceas şi zi. Să nu dovedim nerăbdare ca să primim o binecuvântare. Pentru ce s-o dorim mai înainte de vremea ei? Ce pretindem noi? Desigur, nu suntem încă destul de smeriţi, ca să aşteptăm într-o supunere liniştită. Dumnezeu să ne dea această smerenie!

Charles Spurgeon