Dragul meu Tată

Nu ştiu cum să-ncep, dar…

Îţi simt lipsa Tată…
Nu că Te-ai fii îndepărtată,
Ci pentru că eu, eu nu-s
Acolo unde Tu m-ai pus.

Am plecat fără nici o ezitare
Fără să-Ţi mai dau o sărutare
Nici măcar nu am privit ‘napoi,
Sau să-mi fii luat o poză cu-amândoi.

Nu m-ai întrebat de ce, nu m-ai oprit
Nu mi-ai pus piedici, nu m-ai îngrădit
Iar acum, dorm sub cerul liber pe nuiele
Şi mă silesc să mănânc din roşcovele.

Am crezut c-o fii mai bine…
Măcar o clipă fără Tine
Ah, cât de mult m-am amăgit
Să cred că voi fii mai împlinit.

Pribegind în lume-atâta vreme,
Şi dând cu capul de probleme
Am reuşit cumva să-mi vin în fire,
Când m-am gândit la a Ta iubire.

Acum, sunt hotărât şi-aş vrea de-ndată,
Cuprins de dorul după Tine Tată
Să mă-ntorc aşa cum sunt la noi în sat
Numai să mă primeşti ca pe-un argat.

Ce-o să zică consătenii nu îmi pasă,
Nici rudele mele, nici fraţii mei de-acasă
Când ştiu că cineva m-așteaptă,
Cu brațe calde și întinse-n poartă.

Alin Groza

Reclame

Curajoşi pentru adevăr

“Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămânea tari şi vor face mari isprăvi.” (Daniel 11.32)

Domnul este Dumnezeul oştirilor, Domnul este numele Său. Aceia care se înrolează sub steagul Său vor avea un comandant care-i va pregăti pentru luptă şi le va da putere şi vitejie. Timpurile despre care Daniel scria erau din cele mai grele, dar este făgăduinţa că poporul lui Dumnezeu va ieşi biruitor în cele mai bune condiţii. Ei vor avea putere şi energie ca să biruiască pe vrăjmaşul cel puternic.

Oh, de-am învăţa să-L cunoaştem pe Dumnezeul nostru, puterea Sa, credincioşia Sa, dragostea Sa care nu se schimbă şi să fim gata să jertfim totul pentru El. El poate să înflăcăreze râvna noastră, în aşa fel încât să fim gata să trăim şi să murim pentru El. De L-am cunoaşte pe Dumnezeul nostru printr-o părtăşie intimă cu El; atunci vom deveni asemenea Lui şi vom fi pregătiţi să stăm în picioare pentru adevăr şi neprihănire. Acela care contemplă faţa lui Dumnezeu, nu se va teme niciodată s-o întâlnească pe aceea a omului. Să rămânem în El şi vom câştiga din aceasta o inimă eroică care nu se va mai teme de o armată de duşmani. O armată nenumărată de oameni şi chiar de demoni va fi în faţa ochilor noştri ca neamurile înaintea lui Dumnezeu, care par ca nişte lăcuste. Dumnezeu să ne dea în această vreme de minciună putere să fim dedicaţi adevărului.”

Charles Spurgeon

“Portrete din cioburi” – Iubirea ce menţine aprinsă flacăra vieţii

 

  • În “Portrete din cioburi” Ligia Seman reia teme din cărţile sale precedente şi compune
    un roman arborescent, în două volume. Cartea sa este o analiză a eşecului şi triumfului
    în dragoste, o poveste despre convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, dar şi
    fresca unei lumi, a societăţii româneşti de dinainte şi după momentul Decembrie 1989.
    În construcţia sa, romanul “Portrete din cioburi” îmbină componente de roman creştin,
    roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Romanul poate fi privit şi drept unul
    intelectual.
    Ligia Seman şi lumea din romanele sale
    Ligia Seman este o prozatoare română creştină de valoare. Ligia Seman debutează în
    anul 1995 cu romanul “Funiile dragostei”, urmat de “Handicapul conştiinţei” (1999),
    “Tragedie şi triumf” (2004) şi “ Domnind peste împrejurările vieţii” (2006) – ultima, un
    volum de eseuri cu adresabilitate feminină, îmbinate cu psihoterapie, propunând soluţii
    biblice. Primele două cărţi menţionate prezintă pe lângă experienţa creştină a
    personajelor, şi o poveste de iubire bine conturată, ce aduce un plus de umanitate şi dă
    o notă romantică naraţiunii.
    „Dincolo de experienţa umană limitată este divinitatea”
    „Dincolo de experienţa umană limitată este divinitatea”, afirma cândva, scriitoarea.
    Acest adevăr este exploatat şi în „Portrete din cioburi”. Aici, Ligia Seman ne
    demonstrează cu talent că în labirintul ameninţător şi plin de tentaţii înşelătoare al lumii,
    a rămâne de partea binelui, adevărului şi purităţii reprezintă un act plin de eroism, un
    test al credinţei şi loialităţii faţă de Dumnezeu. Atât la vârsta adolescenţei cât şi a
    maturităţii, spiritul de compromis ne încearcă continuu, oferindu-ne ocazii de realizare
    materială, dar sacrificând idealurile înalte ale curăţiei de suflet, de caracter.
    O istorie de viaţă
    Una din temele romanului “Portrete din cioburi” ar putea fi atingerea fericirii prin iubire.
    Pe parcursul acţiunii, Gabriel, fiul lui Emil, ajunge să repete istoria de viaţă a tatălui său.
    Povestea se repetă cu cele două iubiri ale sale, Stela şi Isa. Autoarea pune foarte mult
    accent pe aceste idile, încadrându-le perfect în conjuncturi socio-politice specifice.
    Experienţa trăită de Gabriel cu Stela şi Isa ne arată latura realistă a eroului, însă pe cea
    şi sentimentală. Aceste relaţii îi determină lui Gabriel, destinul. Iată cum descrie
    autoarea lupta interioară a lui Gabriel, alături de Isa. „Când opiul trupului nu mai
    acţiona, în tot mai multe seri, în urma unei beţii a cărnii, Gabriel, obosit şi nervos,
    răsuflând lângă ea în întunericul dormitorului – îi scăpa printre degete. Trupul îi era
    lungit lângă ea, dar sufletul lui se îndepărta de ea, se întorcea mereu spre obsesia lui
    fixă, spre familia ce o părăsise. Stătea nemişcat şi ea la început credea că doarme, dar
  • apoi a înţeles că ochii lui erau deschişi şi realiza la ce se gândeşte el. Era chinuitor
    gândul că poate nu va mai putea face nimic să-l păstreze.”
    În căutarea sensului propriei existenţe
    Personajele principale, Emil şi Gabriel, tată şi fiu, vor afla în cele din urmă, prin
    intermediul experienţelor trăite, sensul propriei existenţe, dar şi sensul existenţei lui
    Dumnezeu. Din cauza acestor experienţe, inclusiv cele amoroase, cei doi îşi vor
    schimba, pe măsură ce trece timpul, concepţia despre viaţă, familie şi Divinitate. Emil şi
    Gabriel sunt personaje complexe şi ocupă poziţii înalte în societate. Cei doi sunt
    capabili de trăiri interioare profunde, devastatoare. Gabriel este tipul omului filosof,
    comtemplativ, un intelectual. “Aluziile lui Gorică la faptul că Gabriel e natural înzestrat
    pentru a urca în vârful piramidei, urmând pilda tatălui său, care în timpul studenţiei
    fusese secretar al Uniunii Tineretului Comunist, mult timp iscară în sufletul băiatului
    sentimente şi gânduri contradictorii.”
    Credinţa în Dumnezeu, singura forţă pentru supravieţuire
    Gabriel, tipul de intelectual care încearcă să se autodepăşească, trăieşte într-o realitate
    crudă. “Dorinţa uriaşă din interiorul lui de a-şi depăşi propria condiţie, de a se ridica
    deasupra oamenilor obişnuiţi, se lupta cu aversiunea faţă de armele care îi erau oferite
    – fuziunea cu teoriile materialismului dialectic. Nu putea accepta această filosofie în
    primul rând pentru că ea reprezenta fundaţia pe care se clădise viaţa tatălui său. Eşecul
    acestei vieţi îi adusese atâta suferinţă şi frustrare, încât se ferea de orice ar putea
    prevesti o istorie asemănătoare. În al doilea rând, politica bazată pe această filosofie
    excludea credinţa în Dumnezeu, despre care el nu ştia prea multe, dar care fusese
    totuşi singura forţă ce o ajutase pe mama lui să supravieţuiască şi să vadă un sens în
    tot ce îndurase.”
    Moravurile unei societăţi
    Romanul Ligiei Seman “Portrete din cioburi” poate fi considerat şi un roman politic. În
    paginile cărţii, autoarea evocă societatea socialistă vazută prin ochii unor intelectuali,
    tată şi fiu, Emil şi Gabriel. Autoarea prezintă moravurile acestei societăţi, falsitatea
    regimului politic. Însă niciodată nu s-a putut inventa o cale sigură de adormire a
    conştiinţei atunci când ai avut ocazia să cunoşti chemarea Cuvântului divin. Nu există
    nici linişte şi nici odihnă pentru cei care aleg să lase deoparte frumuseţea inocenţei de
    copil al lui Dumnezeu pentru plăcerile şi realizările de o clipă ale compromisului şi
    păcatului. Nimic nu se compară cu o conştiinţă curată faţă de sine şi faţă de ceea ce
    este bine şi drept, fiindcă indiferent cât de mult suntem minţiţi de societatea în mijlocul
    căreia trăim, totuşi Dumnezeu există şi noi am fost creaţi pentru El.
  • „O stea veşnică pe firmamentul Universului”
    Tema iubirii de Dumnezeu este omniprezentă în carte, în roman, ea înglobându-le pe
    cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea de Dumnezeu este singurul lucru care îl ţine în
    viaţă pe Gabriel. Ea a fost singura care i-a menţinut aprinsă flacăra vieţii. El nu a încetat
    niciodată să creadă în Dumnezeu, indiferent de circumstanţe şi asta l-a definit ca om.
    Chiar dragostea sa pentru soţie se circumscrie şi se realizează ca urmare a dragostei
    pentru Creator. „Dragostea profundă dintre un bărbat şi o femeie, cu siguranţă sunt
    simbolul Celei mai mari opere de Iubire şi Răscumpărare, iar reflectarea acestei iubiri
    în vieţile celor din jur o stea veşnică pe firmamentul Universului, deosebită de orice altă
    stea a lumii acesteia.”
    În roman, dialogul are un rol foarte bine determinat si foarte important. Autoarea se face
    uşor înţeleasă şi exprimă totul în fraze simple, pe un ton familiar. La fel ca şi în celelalte
    romane, şi în “Portrete din cioburi” stilul Ligiei Seman este clar şi concis. Un alt lucru
    care o apropie pe autoare de cititorii săi este tonul degajat pe care acesta îl foloseşte.
    Limbajul utilizat demonstrează că Ligia Seman este o bună observatoare a realităţii.
    Concluzia care se desprinde din romanul “Portrete din cioburi” este că nici negura
    comunismului, nici tentaţiile bunurilor lumeşti nu pot să stingă dorinţa după Dumnezeu
    ce ia naştere atunci când ajungi să cunoşti Cuvântul Său. Preţul compromisului este
    amar şi plin de

    suferinţă, o cărare ce te aruncă în abisul disperării fără întoarcere.
    Totuşi, farmecul iubirii divine se revarsă pe drumul celui ce ajunge să învingă, chiar şi în
    urma multor greşeli, amăgirile unei lumi lipsite de repere morale autentice
    Octavian D. Curpaş
    Phoenix, Arizona

 

 

The Confiscation of the Bhattacharya Children by Norwegian Authorities – A Case Study

kracktivist

The gist of the Norwegian case against the mother was that the children feared and rejected her and were emotionally disconnected from her. This is belied, among other things, by the following home video that Sagarika has now uploaded on You Tube. Do have a look – it speaks for itself.

This report surveys the care proceedings faced by the Bhattacharyas in Norway as a case study in the thinking and practices of child welfare regimes in the developed West.The Bhattacharya case was no exception. Social service agencies with the power to separate children from their families and place them in permanent care as a measure of protecting children from parents considered to be unfit exist in many first world countries. These include the countries of Western Europe, the United States and Britain. If the confiscation of children by these agencies is…

Vezi articolul original 782 de cuvinte mai mult