Iubind azurul

Iubind azurul la margini de soare
Aduc în suflet înalta culoare,
Ochiul îl fac un penel de aur
Şi-ncerc să pictez al slavei tezaur.
Privirea se duce,pătrunde-n lumină
Dorind să îi prindă a ei rădăcină,
Strălucirea însă e aşa măreaţă
Că soarele pare o pată de ceaţă.
Iar ochiul meu slab începe să plângă
Cu lacrima grea penelul să-l frângă.

Iubind azurul dorinţa mă saltă,
Mă face să zbor la a slavei poartă,
Cu aripi de gând ce mă tot înalţă
Să ajung lumina care îmi dă viaţă.
Dar a slavei poartă nimic n-o cuprinde
Şi gându-mi prea slab n-o poate deschide.
Eu rămân stingher la margini de soare
Privind doar azurul cu-nalta culoare.

Îmi ascut urechea şi-o pun să asculte
Coruri îngereşti,ca să o încânte,
Muzica divină cântând veşnicia
S-aprindă şi-n mine, din slavă făclia.
Dar urechea mea este mult prea surdă
Să prindă cântarea eternă şi blândă,
Pentru al ei vers închis este sulul,
Eu rămân mâhnit doar iubind azurul.

Frumosul din slavă doresc să îl laud,
De el să mă bucur,mai mult să îl caut,
Norii să nu fie,în suflet nici unul
Pe cerul înalt să stea pur azurul.
Dar ochiul,urechea îmi sunt aşa slabe,
Aripa de gând şi ea frântă cade,
În dorinţa lor azur să străbată
Să deschidă-n slavă o frumoasă poartă.

Stanculesc M.

O călăuză pe toate cărările

“El va fi călăuza noastră până la moarte.” (Psalmul 48.14)

O călăuză ne este de neapărată trebuinţă. Sunt cazuri în care am da tot ce avem pentru ca să ştim ce avem de făcut şi pe ce drum s-o luăm. Am vrea să facem binele, dar şovăim între două moduri în care am putea să procedăm. Oh, cine ne va da o călăuză?

Domnul Dumnezeul nostru primeşte să ne slujească de călăuză. El cunoaşte drumul şi ne va conduce până ce vom ajunge în pace la sfârşitul călătoriei noastre. Am putea să dorim o cârmuire mai sigură? Să ne predăm în întregime cârmuirii Sale şi nu vom fi în primejdie să greşim drumul. Să facem din El Dumnezeul nostru şi vom găsi în El călăuza noastră. Dacă urmăm Cuvântul Său, nu ne vom rătăci deloc în viaţă, numai cu condiţia să învăţăm înainte de toate să ne sprijinim pe El Ia fiecare pas.

Noi avem făgăduinţa că dacă El este Dumnezeul nostru pentru toate zilele şi pentru veşnicie, nu va înceta niciodată să ne călăuzească. Chiar El însuşi ne va conduce “până la moarte”, pentru ca să locuim cu El pentru veşnicie. Această făgăduinţă a cârmuirii dumnezeieşti ne garantează siguranţa pentru întreaga noastră viaţă. Mântuirea mai întâi, apoi cârmuirea până la ultima noastră clipă şi în sfârşit viaţa fericită în veşnicie. N-ar trebui fiecare să caute din tinereţe pe Dumnezeu, să se bucure în El în tot timpul vieţii şi să se odihnească în El la bătrâneţe? Să privim la El pentru călăuzire, pentru ca să putem să ne încredem în El şi-n clipa plecării noastre de pe pământ.

Charles Spurgeon

APEL URGENT LA RUGACIUNE SI POST pentru familia Avramescu – Parintii sunt somati sa se prezinte la inchisoare

agnus dei - english + romanian blog

Rugam fratii si surorile care vor merge la biserica Duminica sa trimita un bilet si sa solicite rugaciune pentru aceasta cauza urgenta cat si pentru Florin Barbu care asteapta judecata de luni, 4 iulie, in care si el este amenintat cu arest. Acesti parinti au fost nedreptatiti in cel mai crunt fel cand li s-au luat copiii fortat si pe deasupra tot pe ei ii pedepseste cu inchisoarea? Dumnezeu sa se indure de aceste familii si sa le dea un refugiu din necazul lor atat de mare!

Familia Avramescu

APEL URGENT LA RUGACIUNE SI POST

Sora A.K. ne anunta ca Roberto Antonio Cruz Gomez va trebui LUNI, 4 iulie sa se prezinte la inchisoare, iar Andreea Sorina Avramescu va trebui sa se prezinte la inchisoare pe 28 iulie a.c.

Mai jos atasam un foto cu datile in care au avut voie sa-si vada copiii, ultima data pt acest an va fi pe 6…

Vezi articolul original 1.030 de cuvinte mai mult

Dramatic Escape From Barnevernet!

Delight in Truth

ESCAPED: The young couple have escaped with their twin daughters to Poland and is now internationally wanted by police.  Photo: Olav T. Griswold / TV2 & nbsp;

Two young parents took things and their destiny in their hands recently. They somehow escaped WITH THEIR CHILDREN from Norway’s Barnevernet to Poland. This is the absolutely fascinating and dramatic story of parents Erik and Natasha who 9 months ago had their twins confiscated by Barnevernet immediately after birth when the 21-year-old mother was wrongly accused of being developmentally delayed.

The parents went to the media when their children were confiscated, and under the pressure of publicity Barnevernet allowed the parents to be reunited with the children while living in a Barnevernet institution. This is a place where they were observed, followed, criticized etc. This is the kind of institution where Barnevernet slowly builds a case against parents. Every inadequacy, every mistake, every reaction is recorded and reported. The ultimate goal is to present all the evidence in some judicial forum and have the children removed permanently.

Well, all that is out the door…

Vezi articolul original 235 de cuvinte mai mult