Pe aripi de alb Porumbel

Matei cap.3/16

,” …cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. ”

O, ce noapte albastră, de vis, adâncă!
Luna zâmbeşte  de după o stâncă,
Stelele strălucesc ca nişte fiinţe vii,
Ce se închină Celui Sfânt din veşnicii.

”-O, Doamne, trimite o lumină vie!
Să aprindă lin a inimii făclie!
Si, te rog, să-mi dai şi un  alb mărgăritar,
Din grădina iubirii fără de  hotar !”

Şi  o şoaptă cerească, misterioasă,
Din uşa inimii, mă cheamă voioasă,
Şi văd  un Porumbel alb, strălucitor,
Ce pe nume mă tot strigă, strigă de zor.

”-Vino, prinde-te de aripile mele!
Şi zboară cu mine, zboară spre stele!
Admiri tu rozele  albe de  luna mai,
Mai frumoşi sunt trandafirii cereşti din rai!

In Grădina Păcii şi a Domnului Sfânt,
Eu tot  caut o floare, un parfum , un cânt,
Lângă apa vieţii, florile înfloresc;
Isus e floarea albă, pe El Il iubesc.

Setea  chinuitoare, din inima mea,
Dispare deodată, dispare şi ea,
In inima mea este o apă vie;
Domnul Isus cu  a Iubirii făclie !

O, ce noapte albastră, de vis, adâncă!
Ştiu că Domnul Isus este a mea Stâncă,
Inima mea este o flacără  vie;
Este  Isus cu  a Iubirii făclie !

Arancutean Eliza

Un gând despre &8222;Pe aripi de alb Porumbel&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s