Dacă tot se vorbeşte despre dragoste zilele astea (deşi chiar nu sunt fan Valentine’ Day), hai să vedem o definiție autentică:
Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n’aș avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor. Și chiar dacă aș avea darul proorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încît să mut și munții, și n’aș avea dragoste, nu sînt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n’aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul…
Vezi articolul original 126 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 