E-atâta Primăvară-n noi

O! E-atâta Primăvară-n noi,
Cu soare de-aur, nori şi ploi
Şi arde-atât de mult Iubirea,
Din Dumnezeu ce-i izvorâtă
’N-Atotştiinţa-I… plămădită,
Prinzând în Ea nemărginirea.

Mister desprins din veşnicie
Mireasmă vieţii, ca să-i fie
Şi-ncununând tot Universul,
Prin Ea, viaţa stă-n Galaxii
Născând frumosul din pustii
Ce din neant i-a fixat mersul.

Poate şi-n ele-i… Primăvară
Fluidizând fix, la altă scară
Unde Iubirea curge-n râuri –
Neschimbătoare fără bracuri
Marcând istoria prin veacuri
Cu pacea-nveselind pustiuri.

Şi-atâta vervă-i, pusă-n noi
Mergând spre zilele de-apoi,
De-a înţelege, şi-a cunoaşte
Din tainele ascunse-n ceaţă,
Privind frumoasa dimineaţă
Mai sus de cerurile albastre!

Ne mângâiem, că-n noi a pus
Ca şi-un balsam venit de sus
Gândul preasfânt al bucuriei,
Purtându-ne, spre alte ceruri
Ce poartă-n ele… giuvaieruri
Spre… – Primăvara Veşniciei!

Flavius Laurian Duverna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s