Norwegian fertility rate at historic low

Longer educations and less certainty in the job market have pushed Norway’s fertility rate to its lowest point in 35 years.

The Norwegian fertility rate has been on steadily declining for years and newly released figures from Statistic Norway (SSB) show that in 2015 Norwegian it bottomed out at an average of 1.73 children per woman.

The rate hasn’t been that low since 1980.

The numbers are falling across the board, SSB researcher Trude Lappegård told broadcaster NRK.

“The fertility rate has decreased in all groups: among those with high educations, low educations, those in their 20s and those in their 30s,” she said.

Lappegård said that more and more Norwegian women aren’t having as many children as they’d like because of “structural conditions in the society”.

She pointed to longer educations postponing first births for many women, while a tougher job market keeps the overall number of births down.

“More people are having difficulty getting a foothold in their careers. It looks like short-term work contracts and difficulties in obtaining a secure job are contributing to the decrease in the fertility rate,” Lappegård said.

Work conditions have also resulted in more Norwegians opting to stop growing their families after just one or two children.

“Large flocks of children and both parents in full-time jobs is viewed as a difficult combination,” the SSB researcher said.

Although Norway’s fertility rate is at its lowest point in 35 years, it is still considered relatively high in a European context. According to Eurostat, the average fertility rate in the EU last year was 1.55 children per woman.

For more news from Norway, join us on Facebook and Twitter.

The Local (news@thelocal.no)

http://www.thelocal.no/20160223/norwegian-birth-rate-at-historic-low

Update – David Wagner

agnus dei - english + romanian blog

David Wagner Photo credit Lilli Wagner

In sfârșit sunt liniștita si pot sa va scriu.

😇Sa va multumesc pentru miracolul care s-a produs in familia noastră datorită rugăciunilor voastre. Din momentul cand a fost nevoie pentru David de resuscitare manuala si electrică, apoi si de intubatie, n-am mai crezut in viața… Știusem ca David fusese operat cândva de tumoare la creier si imi formasem repede in gând tragedia… Se făcuse in câteva minute întuneric in jurul meu… Bezna… Nici macar un punct mic de lumina nu am întrezărit…. Nu ma întrebam de ce mie!? Ma întrebam de ce el!? Cine nu-l știa pe David?! Iubitor de Dumnezeu fara nici o îndoiala..iubitor de familie…iubitor de Biserica…iubitor de sărac, orfan si văduva…iubitor de semeni… Avea cel puțin 5 proiecte sociale mari si de lunga durata pe care sa le pună in aplicare… Biserica era pentru el cel mai prețios loc!! Ma întrebam…

Vezi articolul original 230 de cuvinte mai mult

Samariteanul meu,Isus

Tu esti Samariteanul cel milos
Tu ma ridici mereu de jos
Cand simt ca sunt zdrobit, pierdut
Din praful drumului cazut
Tu ma ridici la pieptul Tau
La adapost de orice rau.
Pe rana mea Tu pui balsam
Si untdelemn din sfantul har
Tu lasi sa picure de sus
Din Duhul Tau, iubit Isus…
Nu e pe lume altcineva
Sa imi aline rana grea
Si nici un alt Ocrotitor
Ca Tine scump Mantuitor…
Nu e pe lume nici un han
Plin de iubire si balsam
De mangaiere si alin
Ca hanul Tatalui divin.
Ma du Isuse-n hanul sfant
Departe de acest pamant
Departe de acest noroi
De intuneric si de ploi…
De cratere ascunse-n drum
Ce niciodata nu iti spun
Ca de in ele vei cadea
Nimeni nu te va ridica…
De cel viclean care mereu
Urzeste doar sa faca rau
Pandind pe cei ce din Sion
Coboara inspre Ierihon..
Sa ma cobor nu ma lasa
Ci mai degrab sa zbor as vrea
In hanul sfant si luminos
Cu Tine-n cerul glorios.
Mereu esti fericirea mea
Si-n mine simt cum pacea Ta
Ma copleseste lin si cald
Dandu-mi aripi spre cerul alb…
O mica ruga inca am:
Pan’ voi ajunge sus la han
Ramai Isus pe calea mea
Si tine-ma in mana Ta
La adapost de tot ce-i rau
Sa fiu pazit de bratul Tau!…
Iar cand sosi-va ceasul scump
Fa ca acolo-n cerul sfant
Sa se deschida cu splendori
Hanul pentr-un biet calator
Ce atat de mult a asteptat
Dar niciodat’ n-a meritat
Odihna fara de apus
Langa Samariteanul sau,Isus!

Emanuel Hasan

Norwegian Resident: What has Norway Become?

 

• Norwegian Resident: What has Norway Become?

  This article was written by a resident of Naustdal (same county as the Bodnariu family)

  and published in the newspaper Firda. Translated by Marianne Skanland. Segments

  posted with permission:

  ***

  “Personally I feel strongly for the [Bodnariu] family and I believe they are being treated

  very unjustly. It is a strange thing that this is what the rest of the world seems to believe

  also, just not in Norway and especially locally. I think most Norwegians are over-

  confident that Barnevernet does everything in the best interest of children. Everybody –

  government ministers, diplomats, county governors – rise to tell in complimentary words

  about the theoretically fantastic child protection set-up we have, without entering into

  the real world. I hope from my heart that this is what causes their behaviour.

  But I do not believe it. In this case I believe and I feel that it is not.

  By good fortune the larger newspapers have lately covered several child protection

  cases around the country, giving us shattering stories. On social media there are also

  links, to loads of terrible accounts by people in Norway who have experienced

  Barnevernet on its worst behaviour. Naustdal is hardly alone. It seems to me that proper

  investigation and renovation are needed, of laws, rules and procedures. It is not enough

  that an arrangement looks fine on paper. One must see to it that it functions in each

  individual case. I think there may be great variations between different county

  committees and not least between those working there.

  All the secrecy in Norway appears to serve the county committees more than the

  affected families.

  Everybody can go to social media and see authentic recordings from actions with a

  family, the police and Barnevernet in action. I guarantee it is not a pleasant experience.

  Regarding Naustdal, I understand it to have happened without warning. But from what I

  have heard, taking children away from their parents is supposed to be a last resort after

  everything else has been tried? Here, obviously, they have started at the wrong end.

  And where is it to end?

  In addition, the parents have been charged and risk a criminal court case, a paragraph

  running to 6 years of prison being used. Does it take a month-long court case to get the

  children home? All this is to happen to a young woman who grew up on a farm in a

  community in Naustdal municipality, a woman who went to Romania to help street

  children there, met her husband there, came home and by and by had five children.

  Together with her husband she has lived for 10 years in their own house on the farm of

  her parents, where they all lived happily in a large family.

  People ought to read carefully the desperate cry from the heart of the grandparents in

  an article in Firda on 10 February 2016.

  I have to ask, what has Norway become?

  Can such a thing happen only in Naustdal? Are people right abroad? Are these

  conditions such as we want to live with in Norway?

  http://delightintruth.com/

 

FURTUL DE COPII ROMÂNI ÎN MAREA BRITANIE

agnus dei - english + romanian blog

FURTUL DE COPII ROMÂNI ÎN MAREA BRITANIE

Peter Costea: La începutul săptămâni am primit o informaţie din partea unei cititoare că recent autorităţile din Marea Britanie au decăzut din drepturi o familie de romani din Londra, le-a luat doi copii minori şi i-au dat spre adopţie unui cuplu homosexual. Un copil are opt ani şi unul împlineşte 5 ani anul acesta. Ştirea a fost verificată de mine personal înainte de a o publica şi sper să vă pot da detalii adiţionale în viitorul apropiat.

E vorba de Familia Florin şi Claudia Barbu cu care deja suntem în contact telefonic şi electronic. Invit Executivul României să negocieze, iar Parlamentul României să adopte, tratate bilaterale cu ţările din Uniunea Europeană pentru protejarea cetăţenilor romani minori pe care serviciile de protecţie a copiilor din aceste ţări îi iau de la părinţii lor. Cu permisiunea părinţilor vă pun la dispoziţie câteva poze ale copiilor:

Vezi articolul original 99 de cuvinte mai mult

Dupa 6 luni de lupta cu Protectia Copilului, un baiat de 13 ani a fost returnat mamei sale

agnus dei - english + romanian blog

Photo Obiectiv Vocea Brailei

Un copil a fost dat inapoi mamei sale

Barnevernet retrocedeaza

Un caz din 21 Februarie 2013 din Bergen, Norvegia

In Iunie anul trecut municipiul Bergen a decis sa trimita un copil in varsta de 13 ani, in alta parte a tarii, unde sa ramana in foster care. Sase luni mai tarziu, decizia lor a fost rasturnata in instanta.

Dupa sase luni de lupta cu Serviciile de Protectia Copilului, saptamana trecuta, baiatul de 13 ani a venit acasa la mama lui. El a trait in foster care din vara anului trecut, undeva departe de mama lui.

– El a fost nefericit in casa adoptiva, a spus mama lui, si a pierdut mult din greutate. Este foarte obosit si pot vedea la el ca traind in foster care a avut un efect negativ asupra lui

NOU EXPERT

Mama copilului de 13 ani, a dat in judecata orasul Bergen, din cauza deciziei comitetului judetean cu…

Vezi articolul original 433 de cuvinte mai mult

Lacrimă curată

Lacrimă curată ce din ochi mi-ai curs
în timpul părtăşiei mele cu Isus.
Lacrimă de rugă plânsă-n ceas târziu,
tu îmi eşti liantul către Dumnezeu.

Tu-mi cobori prezenţa lui Isus aici
şi din tină-n cer gândul mi-l ridici.
Lacrimă curată, dor înveşnicit,
perlă-n diadema cerului sfinţit!

Tu-mi deschizi ferestre către ceru-nalt,
ochii mi-i îndrepţi spre culmi de bazalt
fiindcă eşti venită de la Duhul Sfânt
să-ngenunchi sub cruce trupul meu nefrânt.

Lacrimă curată, de nu curgi pe-obraz,
n-aş şti ce-i iertarea ce-am primit-o az’.
Tu eşti oglindirea c-am în pieptul meu
dor de veşnicie, dor de Dumnezeu.

Galaţi, 14 Octombrie 2014,
din volumul „Zbatere de aripi”
de Cristina Magdalena Francu

Ascultă ca să fii ascultat

“Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7)

Să luăm seama că, dacă dorim ca Domnul Cristos să ne audă, trebuie să-L ascultăm. Dacă noi n-avem urechi deschise pentru El, nici El nu va avea pentru noi; în măsura în care vom asculta, vom fi ascultaţi. În afară de aceasta, ceea ce am auzit trebuie sa rămână în noi, lucrând asupra firii noastre ca o putere. Trebuie sa primim adevărurile exprimate de Domnul Isus şi să ne supunem lucrării Duhului Său în noi; altfel nu vom avea nici o trecere înaintea tronului harului.

Dacă primim cuvintele Domnului şi ele rămân în noi, ce câmp nelimitat de binecuvântări este deschis înaintea noastră! Atunci ne putem exprima dorinţa noastră în rugăciune, pentru că am supus deja voinţa noastră, poruncii Domnului. În felul acesta, Ilie a mânuit cheile cerului, pentru a-i deschide şi închide norii. Un astfel de om valorează cât o mie de creştini obişnuiţi. Dorim noi cu smerenie să mijlocim pentru Biserică şi lume şi, ca Luther, să primim ceea ce cerem? Pentru aceasta trebuie să plecăm urechea la glasul Celui Prea iubit, să-l strângem cuvintele ca pe o comoară şi să ascultăm cu grijă de ele. Cel ce doreşte să se roage cu efect, trebuie să fie perseverent în ascultare.

Charles Spurgeon

VIDEO – Protest in Athens in support of The Bodnariu, Nan and other families

agnus dei - english + romanian blog

Fotis Romeos General Secretary of Evangelical Alliance in Greece

Fotis Romeos General Secretary

of Evangelical Alliance in Greece

We are in the center of the city of Athens, the birthplace of democracy, the country which has given us the language of the New testament, spreading the Christian principles and values all over Europe, and we are here to protest this afternoon on behalf of one family from Romania who lives in Norway, because we feel that we are one family  here in Europe and we want to share the same values. We want to express our solidarity with them.

I would like just to share briefly in English about this case so the people might know here in Athens. In every culture, no matter where you travel in the world, the coming of a new baby into a family brings joy, overwhelming joy. Hope is rising, in particular in Europe, an…

Vezi articolul original 354 de cuvinte mai mult