Nameti de alb, inca mai staruie-n fereastra,
Priviti de bolta luminoasa si albastra,
Crengi dezgolite parca nu-si asteapta primavara,
Iar vintul bate de dimineata , pana seara.
M-apropii de fereastra, ma gandesc;
-Pana in primavara… nametii ,se topesc!
Si pasarile vor tasni prin verde iara,
O sfant Isus ,
Scoate-mi Te rog si sufletul in sfanta primavara!
Ca-i -ntroienit de multe ori
Si-adanc,cu inima -mpreun-suspina,
Ar vrea mai mult din soarele ceresc,
Prezenta Duhului Cel Sfint,
S-o simta, sa-l aline…
Sa fie; ca in Dragostea dintai!
Iubire fara anotimpuri!
Doar plai ceresc, cantari in Duh,
Si rugaciuni -nspre cer suind,
Fara de ocolisuri!
-Cand Painea se-mpartea la toti,
Si-n lacrimi, bucurie ,ajungea la fiecare!
Cand nu stiai cand incepea – rodirea-n Duh
Si te simteai de la-nceput pin’la sfarsit;
In sarbatoare!
Cand copilasi rodeau iubire -n cor si-n poezii,
In mijlociri ,batrani si tineri stateau in inchinari,
De la apus …Pina in zori de zi ,
In splendide cantari -n mijiri trandafirii.
Ma uit pe geam…Si-mi astept primavara!
Sa se topeasca albele troiene,
S-aud iar corul,orchestra si fanfara
La Cina ,rugaciunea si Psaltirea!
Sa-mi dea prin Duhul Sfint,Isus Christos;
PECETLUIREA!
Sanda Tulics