Ce bucurie ce te poartă spre culme

Ce bucurie ce te poartă spre culme,
Când părinţii slujesc pe Hristos,
Copiii lor dragi să le calce pe urme,
Hotărâţi , despărţiţi de păcat şi de lume,
Viitorul le va fii glorios.

Ce mulţumire adânc te cuprinde,
Când familia toată, unită,
Pe-altaru-nchinării focul zilnic aprinde,
La jugul slujirii cu râvnă se prinde,
Acum şi în veci va fi fericită.

Ce împlinire şi ce har bogat,
Ca tu şi întreaga ta casă,
Să alegi să slujeşti, pe Hristos devotat,
Cu duhul, cu-ntreaga fiinţă predat,
Mărturie spre alţii frumoasă.

Ce fericire să nu mai alergi,
La sfatul acelor ce rele urzesc,
Căci ştii, că ce semnei, aceea culegi,
Cu cei ce hulesc prietenii să nu legi,
Rămâi cu acei ce Scriptura-mplinesc.

Ce mărturie aleasă, slăvită,
Are omul credincios şi smerit,
Viaţa întreagă în lumină trăită,
Un far pentru lumea adânc rătăcită,
În jugul slujirii e neobosit.

Ce pace adâncă şi câtă nădejde,
În clipa când moartea se crede stăpână,
Când sufletul liber se-nalţă şi vede,
Ca nu-i în zadar a iubi şi a crede,
Există în ceruri o lume mai bună.

Teodor Groza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s