Ascuns după confortul călduței inerții,
Înțepenit stătea la margine de drum,
Cu trupul ruginit de vremi și vijelii,
Un felinar murdar, cu ochii plini de fum.
„Am fost cândva lumină”, începe el umil.
„Și-am strălucit în noapte oricât mi-a fost de greu,
Dar azi, stau trist și singur, bezmetic și labil,
Căci am ales lumina cea fără Dumnezeu.
Din clipa-aceea sumbră când am ales să fiu
Lumină pentru lume, eu singur, fără Domnul,
N-am mai avut nimic din focu-acela viu
Care-aducea lumina- și am rămas cu fumul.
Azi iar te chem, o, Doamne- Tu ești Lumina vie,
Aprinzătorul veșnic ce-aprinzi orice altar!
Ah, vino! Căci mi-e lampa uscată și pustie;
Și fă te rog din mine un strașnic felinar.”
………
Un foc din Cer coboară și-aprinde-un felinar,
Temeinic curățind tot praful de rugină…
Ce minunat lucește întreaga stradă iar-
Și trecătorii lumii primesc voioși Lumină…
Lidia Maria Bărbînţă
Dumnezeu e în control 