Dintr-o stâncă ‘naltă, semeață,
Un izvoraș mic, iese la viață;
Firicel de apă limpede, lină…
Născut din sfânta lumină,
Drumu-şi croiește, printre pietre,
Jucăuși stropi… sunete răzlețe…
Dar… în vad, mai jos, în vale,
Pe-un mal, o salcie plângătoare…
Ramuri multe, înfrunzite,
Aplecate trist… umilite…
Un copac frumos, umbros,
Fără rod, jelea duios…
Plânge salcia, și mult suspină…
-Doamne, care-i a mea vină?
De ce sunt fără de rod,
Aplecată… sus, nu văd!
Mă întreabă a mea coroană,
De ce… sunt doar lângă apă?
În viață, ce menire am?
Ce talant ascund în ram?…
Trunchi robust și sănătos,
Ram, cu frunzele plecate-n jos…
Mă umilesc pân’ la pământ;
Între pomi, nu am cuvânt…
Cerul, poarta sfântă-‘Şi deschise,
Domnul, vorbește din înălțime:
– Salcie! Ram frumos! Nemulțumită,
Mereu tăcută, tristă și nefericită,
Eu, Domnul, totu-am creat,
Fiecăruia, în viață,-un rol am dat!
Pom cu fruct, am pus în frunte,
Să slujească, și să lupte,
Turma să Mi-o păstorească,
S-o poarte, unde-i pășunea grasă,
Spre munții cu line izvoare,
La umbră, pentru răcoare…
Acesta-i rolul tău în viață,
Salcie, mereu plecată…
Setoșii aleargă la izvoare
În zilele cu mult soare,
Doborâți de arșiță vor sta,
Salcie, sub coroana ta.
Mulți îți spun: Ești doar cu frunză,
Fără rod, și faci doar umbră!
În viață, acesta-i rolul tău,
Destin lăsat de Dumnezeu,
Lângă izvorul ce curge,
Salcie, tu să faci umbră!
Domnul, totu-a prevăzut
Când pământul a făcut!
Pomi cu fructe parfumate,
Cu frunze pentru răcoare!
Deci, fii silitor în lucrare,
Nimic nu-i la întâmplare!
Totu-a prevăzut Hristos
Pentru turma Lui de jos;
Așa e în sfânta adunare,
Fiecare, un talant are!
Unul umbră – când e soare,
Altul, izvor de-ncurajare!
Doamne, dă-ne înțelepciune,
Să pricepem ce e bine;
Pe nimeni să nu judecăm,
De Tine să ascultăm,
În părtășie, în adunare,
Sub sfânta-Ţi binecuvântare!
Coca Toma,
Dumnezeu e în control 