Sursa foto – Violeta Sandu
Mai întâi am căzut în gol…
Când s-au stins ultimele luminițe de pe cer au început se audă voci negre vestind sumbru ce ar putea să se întâmple. Strigătul le-a fost prea puternic și m-am oprit să-l ascult. Și am privit cu teamă spre anul care începe acum. Și am căzut în gol…
Am scrâșnit din dinți la circumstanțele paralizante din viața mea și m-am întrebat de ce sunt croite așa de strâmb lucrurile. De ce trebuie ca cei muncitori să nu-și primească plata? De ce trebuie ca nedreptatea să întunece ce e bun? De ce se zguduie pământul sub picioarele unora, când cei mai mulți par să calce pe loc tare?
Am scris fără vorbe scenarii în care iubirile mele și-ar continua viața fără mine. Am stabilit cu gâtul încordat de durere detalii despre viața lor pe mai departe. I-am mângâiat fruntea ei…
Vezi articolul original 325 de cuvinte mai mult