CAZUL BODNARIU DEVINE CAZUL BARNEVERNET

POPAS PENTRU SUFLET

Mulți au dorit să vadă și să audă mai mult despre cazul Bodnariu de la … Marius și Ruth Bodnariu. A fost motivul pentru care fratele Cristi Țepeș a călătorit la fața locului în ultima misiune a vieții sale pământești.

Tot acesta a fost și motivul pentru care – în ciuda faptului că numai de asta nu le-ar arde unor părinți în situația lor – Marius și Ruth au apărut la Sinteza Zilei.

Dincolo de ceea ce s-a zis, sau nu s-a zis, trebuie să înțelegeți câteva lucruri:

1. Pentru Marius și Ruth, în gândirea lor, prioritatea obsesivă se leagă de copiii lor și faptul că sunt în și la mâna Barnevernetului. Victimele înțeleg cel mai bine sistemul opresiv de intimidare și șantaj la care sunt zilnic expuși! Ați priceput? Fiecare posibilitate ca, măcar mama, să fie câteva ceasuri cu o parte din copilași, nu este parte dintr-o procedură bazată…

Vezi articolul original 338 de cuvinte mai mult

Tony Berbece: Un cântec pentru familia Bodnariu, îl vom canta în fata ambasadei Norvegiei

agnus dei - english + romanian blog

Un cântec pentru familia Bodnariu si pentru toți romanii care susțin aceasta familie. Fie ca al lor coșmar sa înceteze. Ne rugam pentru ei. Cei care veniți sâmbăta in fata ambasadei Norvegiei va rog sa învătați acest cântec pentru ca il vom canta acolo. Va rog sa-l share-uiți. Fiți binecuvantati 

Din moși strămoși noi suntem creștini
Așa am învățat să ne iubim
Credința în Dumnezeu este al nostru scut
În fața nimănui nu ne plecăm pe genunchi
Ne învățăm copiii principiile sfinte
Acesta este țelul oricărui părinte
Ne dorim ca ei să trăiască-n armonie
Ne dorim ca-n viața lor pace să fie

Lăsați-ne copiii în liniște să crească
Alături de părinți ei vor să trăiască
Lăsați-ne pe noi să-I creștem în credința dreaptă
Neamul nostru vrem în Dumnezeu să creadă.

Tony Berbece

Protestul din Bucuresti, Romania, click pentru detalii:

Protestul din Chisinau, Moldova, click pentru detalii:

Vezi articolul original

Puiul din ou

I-a amortit caderea
Cuibarul plin cu paie
Si fara sa se sparga
El cobori la vale.
Se-oprise chiar in mijloc
Izbindu-se cu coaja
De alte oua albe
Venite ca prin vraja.

Si-a stat la cald o vreme,
Mai multe luni la rand,
Fiind acoperit
De pene-ncet cazand.
Dupa o perioada
Ceva apare-n coaja
Din galbenul straluce
La fel cum este plaja

Apar niste picioare,
Si aripi, si un cioc,
Ce-i drept e cam stramt locul
Nu e bine deloc.
„Vai, ce inghesuit
Imi simt intregul trup!”
Gandeste acum puiul,
„Simt cum incet ma rup!

Si ce nevoie mare
Am oare de picioare?
Si, Doamne, ce-i cu ciocul
Asta atat de mare?
Si pentru ce, Tu, aripi
Mi-ai daruit in ou?
De ce ingadui asta?
De ce mi-o faci din nou?”

In toata perioada
Ascuns a stat in ou,
A si pierdut parada
Cu gaste si cu bou,
Cu cainele cum latra,
La bietii calatori,
Ce trec pe drum agale
Ca norul dupa nori,

Cum ratele prin balta
Isi murdaresc din pene,
Cum calul paste iarba
Si uita de blesteme
Ce le primeste-n strigat
Cand este pus la car
Si e lovit cu biciul
De catre gospodar.

Dar iat-acum cum coaja
Primeste-o lovitura
Pe toata suprafata
Se vede-o crapatura.
Isi face loc cu ciocul,
Intinde lung din gheare,
Izbeste din picioare,
Incepe-acum sa-l doara.

Dar repede-i mai trece
Lunga lui durere
Cand primul pas pe iarba
Il face in tacere.
Acum pricepe taina
Ce-n ou n-a inteles.
Acum isi da el seama
Cum este-al vietii mers.

Cu ciocul mic si palid
Ce-n ou era prea mare,
Apuc-un fir de iarba:
„Ce bun e de mancare!”
Si, vai, ce bucurie
Traieste el acum
Cand lungile-i picioare
Calca incet pe drum.

„O, Doamne, cu cata-ntelepciune
In taina m-ai creat!
Cum le-ai facut pe toate
Atat de minunat,
Dar o nedumerire eu
Inca mai traiesc:
Aceste aripi scurte
La ce imi folosesc?”

In viata se intampla
Sa dai de-un loc mai stramt:
O boala, o durere,
Un loc destul de-adanc.
Si in acele clipe
Mereu esti incurcat
De ciocul gurii tale
Ce-n greu te-a tot bagat.

Picioarele ce-odata
Te-au tot purtat spre rau
Te dor acum si-omoara
Incet sufletul tau.
Cand zaci in grea durere
Aproape totu-e-n plus,
Iar mainile si ochii
Abia atunci sunt sus.

Dar cand din oul tare
Esti scos cu brat puternic
Atunci vei intelege
Cum totul este vesnic.
Cum ale gurii vorbe
Le iei in vesnicii,
Si mersul tau din viata
Aici nu va muri

Cum faptele din lume
Iti vor vorbi in cer
Cum ele te vor scoate
Sau te-or baga-n blestem,
Cum zborul tau la ceruri
Va fi doar prin Isus,
Sau aripile grele
Nu te-or duce in sus.

Placut este ca-n lacrimi,
In zambet sau suspin,
In negrul zari-albastre,
Sau de-i cerul senin,
Orice ar fi pe cale,
Orice s-ar intampla,
Sa nu cartim, mai bine
Sa spunem:”Osana!”

Dorin Cazac

Apărat şi acoperit

“Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul.” (Isaia 31.5)

Fără să piardă o clipă în drumul său, mama se grăbeşte către cuibul său ca să aducă hrană puilor. Şi când simte că micuţii ei sunt în primejdie, ea aleargă îndată să-i apere. La fel Domnul, ca să îi apere pe aleşii Săi, va veni ca pe aripi de vultur, ba chiar pe aripile vântului.

Mama întinde apoi aripile sale peste cuib ca să-şi acopere puişorii săi, ea îi acopere cu trupul său, le transmite căldura sa şi îi acoperă în aşa fel ca să le facă un adăpost. Dumnezeul cel veşnic lucrează la fel ca să îi apere pe copiii Săi. El vrea să fie El însuşi adăpostul lor, locuinţa lor şi în sfârşit totul. Domnul care Se compară pe Sine aici cu păsările, nu Se aseamănă totuşi cu ele în slăbiciunea lor, căci El este Domnul oştirilor. Să ne bucurăm deci la gândul că dragostea Sa atotputernică va veni la timp ca să ne apere şi să ne păzească în siguranţă. Aripa nici unei mame nu este aşa de iute şi de drăgăstoasă ca aripa lui Dumnezeu şi noi ne vom aşeza cu încredere la umbra sa apărătoare.

Charles Spurgeon